fete, ciini si pisici
baronul m-a convins sa scriu un articol pentru revista lui nenascuta. mi-a spus sa fie in stilul esquire, sa-mi aleg eu subiectul si ca nu o sa iau niciun ban, cel putin la inceput.
dupa o matura chibzuinta care durat mai putin de un minut, m-am decis sa scriu despre animalele de apartament. initial, imi propusesem sa vizitez casele prietenilor posesori de animale si sa-mi notez impresiile. dupa ca am calatorit pina la constanta cu bughi-ul ancai pe bancheta din spate, iar innoza mi-a spus ca in apartamentul ei nu se poate intra din cauza unor renovari masive, ideea initiala a suferit ceva schimbari. am taiat baietii (am aflat cu regret ca chinchila lui tudor, Mr. Rupin, a decedat de aproape un an), am construit un set de intrebari care a iesit f sec, ca un chestionar, m-am documentat citind referatul unei colege la antropologia cotidiana (despre pet-uri).
am inceput sa ma intilnesc cu animalutele si stapinele lor (nu e un articol despre dating, totusi).
am avut doua pisici - baltazar, un motan vesel, cu coada taiata, care la un moment dat a disparut spre regretul intregii familii si relu, un alt motan care, din rasfatat de apartament, a ajuns pisica independenta, in satul osmancea, unde isi aveau ai mei casa la tara.
posesorii de animale mi se par niste oameni ciudati, care-ti pot vorbi ore in sir despre o fiinta care nu face decit sa manince, sa doarma si sa-si faca nevoile. cind se intilnesc intre ei, te simti exclus daca nu ai nicio poveste care sa contina blana sau pene. cred ca va iesi si un articol (ca de fiecare data) despre mine, un fel “supersize me” despre modul cum interactionez cu animalele de casa. poate sint insensibil la ochi umezi si labute tropaind.
poate nu.
pina aseara, in apartamentul din sipotul fintinilor nu intrase niciun animalut. lily allen (chihuaha, 11 saptamini)
a fost prima creatura pe patru picioare care a pasit in birlog.
dar despre aceasta intilnire veti citi in articol.
March 24th, 2008 at 2:54 pm
o sa ma citezi la referinte patetice in articolul tau :), dar patrupedele necuvantatoare, care se ocupa eminamente cu mancatul si nevoile fiziologice inerente mai fac o chestie: se uita in ochii tai cand vii acasa si te iubesc neconditionat. for a life time (theirs). acum ma duc sa stau cu ceilalti ciudati care au filme de-astea siropoase
March 24th, 2008 at 8:12 pm
de doua zile sunt fara pisica - nu putea sa vina cu mine acolo unde m-am mutat. si chiar daca am schimbat locuinta, tot am gestul reflex: am grija cand deschid usa, sa nu fuga felina pe culoar!
n-am mood-ul potrivit pentru patetisme, dar adevarul e ca uneori un ghem de puf iti poate schimba starea: iti inmoaie inima cand ajungi acasa si se tavaleste pe jos, asteptand s-o mangai, sau te enerveaza la maxim cand iti fura mancarea sau cand realizezi ca blanita ei e pe toate hainele. Pot sa amintesc si de serile in care se matza mea se simtea sexy si urla toata noaptea
p.s. bine ca nu ti-a venit ideea sa ne lasi sa postam fotografii. nici nu vreau sa ma gandesc in ce s-ar fi transformat blogul tau!
March 24th, 2008 at 8:25 pm
hmm, stiu niste mite care nu dau doi bani pe stapinii lor. si nu se uita in ochii tai decit cind le e foame. imi plac pisicile oricum
March 24th, 2008 at 10:06 pm
Pisicile sunt mai ales atunci simpatice cand ii ataca pe oamenii pe care nu-i vrei in casa.
March 25th, 2008 at 5:42 pm
dar nu sunt simpatice cand te ataca pe tine, dimineata, abia trezita din somn si cautand cu disperare o pereche de blugi! cred ca functioneaza pe principiul: “uite o somnoroasa, hai sa o trezim!”
noroc cu crema de corp - tine matzele departe! (nu le plac chestiile parfumate :)))
March 25th, 2008 at 6:29 pm
Spui urmatoarele: “posesorii de animale mi se par niste oameni ciudati, care-ti pot vorbi ore in sir despre o fiinta care nu face decit sa manince, sa doarma si sa-si faca nevoile”.
Nu ti s-a parut niciodata ca esti doar o fiinta care se-nfunda cu mancare, doarme si apoi se caca? Si capac peste astea te mai si-ntalenesti cu “amicii”, altii decat aia cu care ai petrecut, sa povestesti: vezi Doame ce crapelnita a fost aseara la Matei, am baut pan’ am cazut mort si apoi m-am trezit a doua zi, la opt seara?
Nu ai sentimentul ca esti uneori un biet animal? si nici macar metafizic, rational, intru mister si revelare, etc, etc,?
Acesta nu era un atac la persoana ta; si tu vorbeai cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii? Sau ma insel?
March 25th, 2008 at 9:31 pm
Nu degeaba a aparut zicala “cu cit cunosc mai multi oameni, cu atit mai mult imi iubesc animalul de casa”. E adevarat ca asteapta de la noi sa-i hranim, doar i-am ferecat in casele noastre pt. placerea noastra, dar nu ne vor iubi mai mult daca le vom pune mincarea sau apa in recipiente de cristal sau din metale scumpe, ci doar daca ii vom mingiia si iubi mai mult. Cind nu avem timp pt. ei ne inteleg tacut si intelept fara a reprosa nimic. Iar cind mor…lasa un mare gol…Eu am o pisica din rasa pisica de strada de care ma bucur mult.
March 26th, 2008 at 9:59 am
hmm, cred ca nu v-ati gindit frumos la mine, azi-noapte am visat ca cineva ii taiase capul lui relu, motanul pe care l-am tinut in buc, intr-un apartament mic in care nu era f fericit. brr.
March 26th, 2008 at 4:09 pm
Hei, nu ne arunca noua in circa problemele tale de constiinta! tu ai fost cel care te-ai referit - putin nepoliticos - la lucruri pe care poate nu le cumosti sau nu le intelegi, cu:“posesorii de animale mi se par niste oameni ciudati, care-ti pot vorbi ore in sir despre o fiinta care nu face decit sa manince, sa doarma si sa-si faca nevoile”.
March 26th, 2008 at 5:21 pm
nu am nicio problema de constiinta legat de ce am scris. nu-i inteleg nici pe cei care-si trimit emailuri care contin poze cu animale in posturi dragalase. si de asta scriu articolul, pentru a-i intelege. atit cit se poate. si genul asta de reactie din commnent-ul tau imi contureaza mai bine portretul proprietarului de animal de bloc (ca si celelalte comentarii, prietenesti sau agresive).
March 26th, 2008 at 7:20 pm
Sper sa nu mai ai astfel de nopti.
May 7th, 2008 at 1:50 pm
Purple pill