uBlog.ro

nu stiu cit cinta de obicei the cure, dar concertul de la berlin a durat mai mult de 3 ore. au cintat jumatate din “disintegration”, jumatate din “three imaginary boys”, citeva piese de pe “wish” si “kiss me kiss me kiss me” si vreo 3-4 piese noi, din care 2 sunau chiar bine. desigur ca au trecut prin toate hiturile, la care s-a dansat ca in club. din fericire, au evitat “friday i’m in love”. “to wish impossible things” si “tonight we could sleep” au fost marile surprize. pentru ca nu mai au clapar, au sunat mult mai rough ca pe albume. pe “the kiss” robert smith a dat un recital de chitara care m-a amutit. se statea cu ochii inchisi. in ultima parte a lasat chitara si a conversat nitel cu publicul, ceea ce se intimpla foarte rar. ba chiar a schitat ceva miscari de dans. arata ca un urs greoi, cu acelasi par latos pe care nu si-l tunde de 30 de ani, dar cred ca era mai putin machiat. fetele m-au intrebat daca au cintat piesa preferata. din pacate nu, nici “strange days”, nici “more than this”.
am iesit fericit si complet uscat din sala velodrom. am baut o bere in mai putin de 3 minute. cred ca se evapora in timp ce aluneca pe gitlej.
*
ne-am trezit la 8 dimineata. fetele au plecat spre aeroport, eu am baut o cafea intr-o patiserie. pe la 10 am ajuns la mihaela, in rosenthaler platz. isi petrecuse noaptea in panorama unde dusese alti romani. se pare ca e locul unde vrea sa ajunga toata lumea.
mihaela s-a culcat la loc, eu la fel, pe o canapea micuta, dar primitoare. la prinz am mincat din nou in restaurantul ddr-ist de linga turn. mincare traditionala germana, cartofi si currywurst. ne-am intilnit cu maria in fata pietei de vechituri si am petrecut o dupa-amiaza blinda intr-o cafenea. asa s-a scurs ultima zi din berlin. in aburi de cafea si small talks.
dimineata, in metroul din bucuresti, inca ma mai simteam in u-bahn. pe strada, toata lumea era imbracata in negru. haine negre si cladiri gri. asta e bucurestiul.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter