n-am chef sa scriu de la birou. nici macar pe blog. nu stiu daca pot sa scriu ceva la birou. socializarea asta permanenta pe care o presupune munca in colectiv e departe de a-mi oferi o stare propice. presupun ca va trebui sa ma obisnuiesc. si cind lucram la playboy ma trezeam la 9, imi scriam textele si ajungeam la birou dupa 11 unde nu faceam nimic toata ziua.
deocamdata nu simt nici o apasare. vechile angoase provenite din aparitia unui job semi-permanent stau pitite bine.
sa ramina acolo.
am fost chemat la o sedinta de marketing. sedinta de marketing. am avut grija sa comunic pe messenger tuturor prietenilor ca merg la o sedinta de marketing.
a fost dragut. pe masa erau paleuri, saleuri, cola, fanta, sprite. pe scaune erau oameni ok.
daca nu as fost stresat ca ratez iar montajul, m-as fi simtit bine la sedinta de marketing.
am vazut si eu cum se transforma un om in produs. o lectie utila.
am mincat la cantina de la aerobaneasa. doua feluri - 10 lei.
m-am trezit la 5 dimineata. de frustrare ca nu am reusit nici aseara sa termin de exportat “casting”. bezna si nervi. e greu sa te plimbi printr-un apartament atit de mic. mi-am pus “stroszek”-ul lui herzog. ultimul film vazut de ian curtis (joy division) inainte de a se agata de o grinda. eu sint bine, m-am culcat la loc printre cablurile laptopului, ca n-am mai fost in stare sa-l pun pe birou, si m-am trezit mai calm. am pus rufe la spalat. se pare ca e singura masinarie pe care stiu sa o minuiesc.
suna ca un titlu din libertatea sau ciao de la pagina “ce mai fac vedetele”.
dupa cum cred ca am mai scris pe blog, in blocul in care locuiesc a stat petre tutea.
din cite am inteles, cunoscutul interviu cu vartan arachelian difuzat pe vremuri de tvr1 e realizat in micutul apartament de la etajul VIII.
azi, pe la 9 dimineata, am auzit zgomote puternice pe scara.
vechea usa de lemn a fost inlocuita cu o usa metalica.
resturile ei zac linga tubul de gunoi.
cred ca spiritul lui tutea se va simti foarte confuz cind va ajunge in fata fostei sale intrari. eteric si politicos, in loc sa intre prin pereti, va sta sa se dumireasca in fata usii de noile caracteristici ale lumii pe care a parasit-o.
cu ocazia asta am descoperit si site-ul www.tutea.ro
*
am primit recent un sms de la un numar necunoscut. continea urmatorul text:
“te suspectez de lene politicoasa, extravagante sincere si socotesc ca ai paispe testoase la tine”.
am intrebat cine e si mi s-a raspuns: “he, he, o duamna”.
cu ocazia asta am descoperit si site-ul www.heheoduamna.ro
“… de cite ori dispare cineva care te cunoaste, pierzi o versiune a propriei tale persoane. o versiune a ta, asa cum ai fost vazut, asa cum ai fost apreciat de respectiva persoana. iubit sau dusman, mama sau prieten, cei care ne cunosc, ne construiesc si cunoasterile lor felurite dezvaluie feluritele fatete ale personalitaii noastre, asemenea slefuitorilor de diamante. si fiecare astefel de pierdere e un pas spre mormint, unde toate versiunile noastre se imbina si se termina.”
- salman rushdie - pamintul de sub talpile ei -
un “ulise” al rock’n'roll-ului scria cineva despre roman. pe buna dreptate. in cultura pop (de care scriitorii romani se tin departe ca fiind un subiect futil si nedemn de abordat) salman topeste cele citeva teme fundamentale ale literaturii. sefistii si-o pot revendica linistiti, pentru ca se petrece intr-o realitate alternativa, dar cu putin diferita de cea pe care o stim.
de fapt, toata lumea se poate regasi in roman, pentru ca e genul de “opera totala”.
daca asta poate fi un defect, atunci e singurul.
“vechea mostenire de povesti vii ale vechilor religii, uranus-varuna, excursia de agrement a lui dyonisos prin india, olimpienii cei vanitosi, monstrii fabulosi, legiunile de femei sacrificate, metamorfozele - continua sa-mi retina atentia; in tip ce iudaismul, crestinismul, islamul, marxismul, marketingul nu ma atrag deloc.”
cam atit despre cartea care mi-a fost cel mai fidel tovaras in prima luna a anului.
bye bye rushdie, hello murakami!
“this is england”, scris si regizat de shane meadows. destul de autobiografic din cite am inteles de la “bloke” paul fraser, unul dintre tutorii pe care i-am avut in polonia. shane si paul sint prieteni din copilarie. stiam deja destul de multe despre film, da’ tot mi-a placut, chiar daca seamana bine cu “a room for romeo brass” pe care ni l-au proiectat intr-o seara la scripteast (la care paul fraser e co-scenarist). e un fel de “american history x” in british version.
“la grand illusion” (1937) si “life and death of colonel blimp” (1943) - doua filme vechi, de razboi. in ambele se regaseste tema prieteniei dintre adversari, un neamt si un francez in primul, si un german si un englez in celalalt. ofiteri de cariera cu totii. “life and death of colonel blimp” l-am vazut la cineclub, intr-o sala aproape goala (intr-un bucuresti tot mai aglomerat, salile de cinematograf o sa devina un adevarat de refugiu), cu subtitrari din perioada in care a fost facut. un font bizar, italic, dolofan, care acum ar face deliciul unui art director.
strigatul - laurent graff - face tandem cu volumul lui pierre chabras. povestea unei resemnari. bine scrisa, bine condusa, ca un exercitiu literar pe tema data. proiectul ar fi sunat cam asa: “scrieti o nuvela folosind ca sursa de inspiratie un tablou celebru”. in acest caz, “strigatul” lui munch.
The second stage of ScripTeast ended in the beginning of January 2008. The three-month long rewriting process, conducted with usage of specially designed e-learning device, was crowned in the beginning of this year when the authors delivered new versions of their scripts. The scriptwriters were working under individual supervision and with advice of a chosen Creative Advisor and a Head of Studies. The scripts are going to be read, revised and then discussed with the authors during stationary session at Berlinale 2008.
The next stationary session of ScripTeast is coming.
The next stationary session of the workshop will be held between 9 and 12 of February at Berlin International Film Festival. ScripTeast participants will not only meet their Heads of Studies to discuss the progress of work, but also attend meetings with pitching specialists, representatives of international film industry and take part in other events of the festival.
Taking part in Berlinale is scheduled in ScripTeast program every year since attending big, international film events surely increases chances of the scripts on international market and also extends the useful contacts within the industry.
Application process for the next edition of ScripTeast is starting on the 1st of February
The third edition of ScripTeast is starting in the autumn of 2008. The application process for participating in ScripTeast 2008/2009 is starting on the 1st of February. Application forms are available on our website: www.scripteast.eu where you can also find the “how to apply” guidelines.
In case of any questions regarding application process and the project in general please contact us via e-mail on: info@scripteast.pl
- - - - - - - -
pe scurt, cine are scris un script de lung-metraj si e tradus in engleza, sa-l trimita neaparat la scripteast. merita.
n-as vrea sa fiu in pielea unui model ajuns la casting. sa bati tot bucurestiul ca sa intri intr-o camera plina de straini plictisiti si amatori de glumite dubioase si sa ai doar doua minute la dispozitie in care sa-i convingi ca tu esti ceea ce vor. “fa un podium in fata camerei”, “zimbeste”, “spune ceva despre tine”, “multumim, la revedere”.
am constatat ca 90% dintre modele sint studente la drept sau la as si, toate, fara exceptie, sint innebunite dupa dans, calatorii si fotografii. recunosc ca am fost cam mirlan cind i-am spus unei fete care a marturisit ca nu prea are voce, dar ca ii place sa cinte, “pai cinta-ne ceva instrumental, un vangelis, ceva”. nu s-a suparat.
*
pe metrou citesc din carticelele micute din cartea de pe noptiera. am terminat in trei calatorii ceva foarte deprimant, pierre charas: “noapte buna, blindul meu print”. eterna relatie dintre fiu si tata, in care niciunul dintre ei nu reuseste sa-i spuna celuilalt ca il iubeste. si tatal moare. azi am inceput ceva care pare la fel de trist, “strigatul” de laurent graff. abia acasa ma rasfat cu “pamintul de sub talpile ei” care nu se pupa deloc cu anuntul “atentie se inchid usile”.
in sfirsit, aseara am reusit sa-mi vad filmul cap-coada. daca totul merge bine, termin montajul pina la sfirsitul saptaminii. a iesit de 12 minute. voi fi nevoit sa tai doua.
regulamentul concursului spune ca nu trebuie sa aiba mai mult de 10 minute.
trebuie sa ilustreze un caz de discriminare al romilor.
desi e o tema data, am incercat sa fac un film care sa ma exprime.
e un film simplu, camera fixa, secvente lungi.
facut cu bani imprumutati.
o multime de oameni s-au implicat pro bono.
as zice ca e jucat bine.
totul se intimpla la un casting de actori. o coincidenta simpatica a facut ca astazi sa am un casting pe bune la emisiunea la care lucrez. cine s-a prezentat la casting? axel, care este personajul principal din film - regizorul. la primele replici, in loc sa-i spun povestesc despre ce fel de personaje avem nevoie in show, i-am zis replicile din filmul nostru. ceilalti din echipa nu intelegeau de ce vorbim despre babiruse. am plecat impreuna de la casting, am mers la mine si, dupa ce am mincat omleta, ne-am uitat la versiunea uncut de la …”casting”.
revazindu-l, dupa o zi intreaga in care am urmarit actori prestind, mi se pare ca am prins bine atmosfera unui “casting” si, mai ales, ce se intimpla acolo dupa ce ies actorii.
replica preferata a filmului nu-mi apartine, a iesit la o repetitie.
Uneori, cam o data la doi ani, primesc un telefon de Sf. Ion si mi se ureaza “La Multi Ani! Usor jenat zic “multumesc”. Nu stiu in ce zi cade Sf. Ion si de fiecare data sint surprins. Nu reactionez niciodata la numele de Jean. Nu stiu cind e Sf. Maria, n-am habar de ce sfintii Mihail si Gavrila se celebreaza la oferta, doi intr-o singura zi, nu stiu de ce ar fi cazul sa bat amabil pe spate persoanele cu nume gen Crin, Narcisa sau Mugurel in perioada Floriilor. |nsa cei care lucreaza pentru firmele de telefonie mobila stiu totul despre calendarul ortodox. Si pentru ca au suflet mare, tin sa-si imparta cunostintele cu clientii. Isi manifesta generozitatea trimitind abonatilor sms-uri in care le reamintesc de datele acestor zile de mare insemnatate. Chestia asta, care se numeste push-marketing, e inca o manifestare a intruziunii publicitatii (dar mai ales a religiei) in spatiul privat. Nu cred ca nume ca Gheorghe sau Ionela au vreo relevanta pentru un budist care este un utilizator al retelelor autohtone de telefonie. Mesageria este noua cutie de scrisori unde oricine crede ca-si poate lasa pliantul. Chiar si Biserica ortodoxa. Pentru ca sint o natiune unitara in credinta, romanii isi inchipuie ca orice individ rezoneaza la Pasti, Craciun, Boboteaza sau Sf. Pafnutie. Companiile straine preiau aceasta sterotipie si o ingroasa. Probabil ca va veni vremea cind yahoo messenger va crea emoticon-uri cu sfinti crestini pentru utilizatorii locali. Holy mess.
m-a sunat tata anuntindu-ma ca a scos din cutie trenuletul pe care mi-l adusese din RDG acum multi ani.
i-a lustruit sinele si l-a facut sa functioneze.
e reconfortant sa stiu ca undeva exista tren, fie el si foarte mic, care ma asteapta.
oricit de mult as intirzia.
*
cind am ajuns cu scenariul de la “ora burlacilor” la scripteast (picat recent din nou la cnc), am aflat ca scrisesem un coming of age movie.
cam asa e si blogul meu: coming of age.
