seara festiva pe malul riului bug. cintece populare/urbane poloneze, vodka si tabasco, plimbare cu caruta la lumina stelelor, vin alb australian. am prajit un cirnat la foc, infipt intr-o tepusa de inaltimea mea si, cind l-am infulecat, m-am simtit de parca vinasem un zimbru.
*
intilnirea de astazi a fost cu mark rosenbaum, un producator evreu cu vocea extrem de joasa. a produs tehilim, unul dintre filmele care au pierdut la cannes in fata lui mungiu. cred ca asa suna vocea lui nick cave cind e mahmur. ma temeam orarecum de intilnirea asta pentru ca nu avusesem niciun contact real cu el pina atunci dar, desi a fost cel mai agresiv dintre tutori, discutia cu el a fost provocatoare si stimulativa. sint curios cum se comporta cu cei care prezinta scripturi care nu-i plac, pentru ca al meu i-a placut si tot l-a facut zob pe alocuri. cu el am produs cel mai hilar final al scriptului, de o timpenie si un cinism absolut. m-am distrat
*
in sfirsit, mincare poloneza. supa zurek, sarmale (cu umplutura de fazan). pe malul bug-ului, varza, cirnati, vin alb.
cred ca ma repet, dupa atita vin alb.
*
pe site au pus citeva fotografii din timpul intilnirilor: http://www.scripteast.eu/10.html
seara trecuta s-a terminat cu vizionarea filmului “girl with a pearl earing” (nominalizat la oscar in 2004). scarlett johansson avea 18 ani in timpul filmarilor. il vazusem deja si nu e neaparat un film pe care sa-ti doresti sa-l revezi, desi e bunicel. in schimb, discutia de dupa cu regizorul, peter webber, a fost fantastica. el si monte hellman (cel care a regizat doua filme cu jack nickolson si a fost producator executiv pentru tarantino) sint singurele doua persoane de aici care au declarat ca meseria de scenarist este cea mai dificila dintre meseriile legate de film (eu deocamdata cred ca actoria, pentru ca nu stiu sa joc) si ca au un mare respect pentru scenaristi. asta pentru ca fac parte din scoala britanica si, respectiv americana, in care regizorul are o functie interpretativa si mai putin creativa. din pacate, niciunul dintre ei nu s-a nimerit sa-mi fie si advisor.
dimineata am avut intilnire cu paul fraser, un scenarist care s-a apucat si de regie in ultimii doi ani. cel mai cunoscut lucru pe care l-a facut e un video pentru arctic monkeys, deci nu mare lucru. din momentul in care l-am cunoscut am simtit ca nu sintem pe aceeasi lungime de unda. asa ca am iesit destul de dezamagit dupa, pentru ca avea o viziune radical diferita despre cum ar fi trebuit sa fie acest scenariu ca sa functioneze.
pina si mincarea de la prinz a fost nesatisfacatoare. orezul era dulce, iar carnea de curcan era insotita tot de sosuri dulci. desertul a fost bun, mere la cuptor cu sos de scortisoara. am avut o pauza de aproape o ora; m-am dus in camera mea, am ascultat pj harvey si am citit din “casatorie de amatori”.
a doua intilnire a zilei a fost diferita. christian routh este unul dintre cei doi tutori (head of studies) care vor lucra scenariile on line pina la sesiunea din februarie de la berlin. sint o persoana destul de empatica (mai ales cind sint relaxat) si reactionez prompt la energiile celorlalti. de la christian radiaza tot timpul ceva benign, ca un miros de tutun de pipa, si asta m-a facut sa-mi expun foarte bine firele narative si motivatiile personajelor. eram stimulat pentru ca il simteam into it. mi-a dat citeva idei cu adevarat excelente si multa incredere in valoarea scriptului. printre altele, christian a contribuit la dezvoltarea scenariilor de la “orlando si “breaking the waves”. fiind specialist in dezvoltare, el vine catre scenarist cu punctul de vedere al publicului, un aproach care nu trebuie ignorat niciodata.
nu cred in artistii care fac arta pentru alti artisti. pina si cuvintul arta mi se pare ca are o conotatie dubioasa.
interesul pentru ceea ce fac este, in general, cheia comunicarii cu mine. urasc persoanele care vorbesc doua ore despre ei si apoi ma intreaba “tu ce mai faci?”. pentru ca exista si oameni a caror prezenta ma stimuleaza intotdeauna si ii tezaurizez cu grija. mie imi este foarte natural sa-i directionez pe cei din jurul meu catre proiecte creative, poate pentru ca ai mei nu mi-au incurajat niciodata aceasta latura. mi-a luat foarte multa vreme pina cind am trecut de barierele interioare construite de o educatie nepotrivita, bazata pe lovituri de curea si pe masuri punitive in loc de unele stimulative.
oricum, scrierea de scenarii e meserie, nu arta.
la cina am avut somon si icre negre, rulada de gisca si ficat cu sos de fructe de padure, iar la desert piersici proaspete cu sos shodon. nu stiu ce e sosul shodon si nici macar daca l-am scris corect, dar e delicios.
in jurul meu se vehiculeaza nume legendare, jack nicholson, milos forman, scarlett johansson si se povestesc intimplari de la filmari de pelicule celebre. aproape de numele fiecarui tutor e legat cel putin un titlu cunoscut.
aseara, dupa ce am primit programul, m-am prins in ce consta de fapt workshop-ul. in fiecare zi avem o intilnire de doua ore cu unul dintre tutori care, desigur a citit scenariul. discutam pe subiect, personaje, motivatii. unii sint scenaristi, regizori sau producatori sau, cel mai adesea, le-au facut pe toate. e foarte bine sa le asculti punctele de vedere pentru ca vin numai in sprijinul scriptului si nu te forteaza nimeni sa faci vreo schimbare (cel putin in faza asta). cum eu am deja un second draft, am raspuns promt observatiilor formulate.
intilnirea de azi a fost cu cedomir kolar, un producator originar din yugoslavia care a lucrat cu kusturita, radu mihaileanu (trenul vietii) si a produs no man’ land-ul (oscar pentru film strain acum citiva ani). stia destul de bine cinematografia romaneasca si avusese o experienta nefericita cu festivalul B’est (ca multi altii, probabil) de unde nu-si primise nici trofeul, nici banii.
*
locul in care stau - ossolinski pallace e absolut superb. definitia palatului este: un castel care nu a avut niciodata functia de aparare, ci doar de locuit si relaxare. sintem tratati ca niste duci. imi aduce aminte de linn house-ul din scotia, dar unde ajunsesem pentru ca reprezentam o revista, nu pe mine. cit despre mincare, e ca si cum as servi toate mesele in fiecare zi la balthazar. ma gindesc cu tristete la merdenelele care ma asteapta in bucuresti. m-am obisnuit sa-i spun chelnerului “more white wine, please”.
mi-am atasat de mina dreapta o ceasca permanent umpluta cu cafea, mi se pare absolut normal sa servesc felia de pepene cu sos de menta si sa discut despre fragezimea carnii de rata cu colegii mei din binecuvintata europa de est…
ador zilele in care ma trezesc in patul meu si ma culc la 3000 de kilometri distanta.
Dear All,
We are looking forward to seeing you in Poland soon.
Please find some essential information regarding your time in Poland .
Upon your arrival in Warsaw Airport a representative of ScripTeast (Joana +48 515 232 130) will await you at the airport with a ScripTeast sign and will take you to Sterdyn, Ossolinski Palace where the workshop is held. The trip takes about 2 hours.
Please give us your mobile phone number so that we can contact you at any time.
We would like to meet your personal requirements so please let us know if you are vegetarian or allergic to any products or if you have any other special needs that we should be aware of.
Please don’t forget to take warm clothes as we are planning an outdoor event. It might be quite cold in October and the weather forecast is not too optimistic.
There is a little SPA with Jacuzzi, solar beds, sauna, steam bath and massage facilities among others at the Ossolinski Palace so please do not forget to take your swimsuit. We will allow some time for your leisure.
The second edition of ScripTeast will start with a week of individual meetings of authors of 12 qualified scripts with the Advisors. This year Advisors’ group features, among others, Peter Webber (director of “The Girl With a Pearl Earring”, Cedomir Kolar (producer of “No Man’s Land” by Danis Tanovic), Marek Rozenbaum (producer of “Tehilim” nominated for the Palme d’Or (”Golden Palm”) prize) as well as Monte Hellman (independent American director and executive producer of “Reservoir Dogs”). Tom Abrams (professor at USC L.A.) and Christian Routh (development expert) are Head of Studies for this year’s ScripTeast edition.
are tudor octavian un text foarte misto despre aniversari. ar putea fi folosit de un stand up comedian, desi iti lasa un gust amar. mai degraba de un sit down comedian (termen intilnit pe un blog, dar nu mai stiu al cui era).
tudor octavian (doua prenume pe care e greu sa le separi - nu-mi vine sa-i spun nici tudor, nici octavian) remarca despre cit ne place sa aniversam lucruri marunte, irelevante.
numai ca uneori sint.
de exemplu, azi se implineste o saptamina de cind am eliminat ultima piatra oferita de rinichiul meu drept, ceea ce inseamna ca acum pot sta relaxat cel putin un an de zile. iar luna asta s-au implinit doi ani de cind imi platesc rata la casa, fara sa am un serviciu permanent, ceea ce inseamna ca nu au mai ramas decit 18 ani de mers lunar la banca.
victorii plapinde, dar tonifiante.
am sa beau un pahar de vin, dintr-o sticla care implineste 4 zile de cind a fost deschisa.
si voi reasculta, in cinstea rinichiului meu, “rid of me”, compusa si interpretata de cea mai sexy femeie pe care nu o cunosc si cu care impart un prenume.
am primit de la editura RAO cartea “1001 de carti de citit intr-o viata”. lectura ei provoaca frustrare: e de fapt catalogul cartilor pe care nu le-am citit si nici nu o sa apuc sa le citesc. cind o sa o termin de rasfoit o sa numar cite dintre volumele prezentate acolo mi-au ajuns in fata ochilor. cred ca sub 100.
*
dupa cum banuiam, masterul de antropologie imi ofera cam ceea ce aveam nevoie, fara sa am cine stie ce mari asteptari: un grup de oameni noi, cu background diferit, o materie de studiu relationata cu ceea ce fac in general, o sistematizare a unor cunostinte si intuitii.
in prima seara s-a iesit la bere si nu aveam niciun ban la mine… foarte studentesc.
intilnirile au loc intr-o cladire din care face parte si teatrul bulandra, sala izvor.
o clasa mica, doua dulapuri, doua televizoare, fotografii pe pereti, scaune disparate (in prima zi, primele doua pe care m-am asezat s-au dovedit a fi rupte), masuta pe care se afla o cafetiera despre care bogdan spunea ca nu prea a fost folosita de ultimele generatii si cescute aduse probabil de vreun student din bufetul matusii. o sa avem aparate foto si camera video. imi pare deja rau ca o sa pierd trei saptamini de cursuri si intilnirea cu vintila mihailescu de luni.
aseara, cind am ajuns in scara blocului, am auzit tiriind alarma liftului. am urcat pina la etajul 8 de unde se auzeau chicotelile a doi straini: “this is so exciting”. pareau atit de veseli incit am inceput sa fac glume: i-am intrebat daca au mincare la ei, au zic ca nu. “o sa vina cineva, nu incepeti inca sa va mincati intre voi”. am incercat sa deschid usa, dar cu un patent nu se face primavara. pina la urma am alertat o vecina, ea s-a dus la administrator, asta a sunat compania de reparatii si in vreo 20 de minute cred ca au iesit de acolo. n-am intilnit niciodata oameni blocati in lift mai binedispusi. am vrut sa le strecor pe sub usa o hirtiuta cu numarul meu de cont, cred ca s-ar fi distrat f tare.
daca ati vazut “me and you and everyone we know”, o sa va faca placere o reintilnire cu miranda july, in videoclipul blonde redhead.
cind eram pustan, pe unele dintre cartile imprumutate de la biblioteca gaseam la prefata urmatoarea insemnare: “du-te la pagina 62”. deschideam la 62, de acolo eram trimis la 35, apoi la 117, si tot asa. finalul se consuma la una dintre ultimele pagini, sa zicem 285, unde se afla urmatorul text: “te-am purtat din loc in loc, ca pe un simplu dobitoc”. pam, pam.
ieri m-am dus sa-mi iau un certificat fiscal de la administratia financiara. am inceput cu ghiseul 3, am trecut la 5, de acolo m-am rostogolit catre camera 6, am mai cules niste semnaturi de la ghiseul 20 de unde am fost indreptat spre acelasi ghiseu 2 de unde, in aplauzele publicului, mi-am luat hirtia cu stampilele necesare. pam, pam.
la directia pentru taxe si impozite am descoperit ca am platit 3 ani la rind impozit pentru casa din naum ramniceanu, de unde am evadat de atita vreme. desigur, claudiei i-a convenit acest lucru, din moment ce nu m-a anuntat. am mai completat citeva hirtii prin care ceream sa fiu scos de la plata si totul s-a terminat cu o Amenda pentru ca nu am anuntat statul ca mi-am vindut partea din imobilul de acolo. pam pam.
cazier, certificat fiscal, certificat de la taxe si impozite, plata taxa de inmatriculare la facultate, timbre fiscale, copii xerox buletin, certificat de nastere. ziua nu a avut 24 de ore, ci 18 hirtii.
nu cred ca fara nicio legatura, azi am vazut doi oameni mergind pe strada, cu un pahar de cafea in mina, vorbind singuri. unul era pe o alee din cismigiu, ceea ce transforma faptul in ceva oarecum banal, dar celalalt era pe calea victoriei si nu avea hands-free.
*
se pare ca visul de vineri noapte a fost o premonitie, din pacate. niciun proiect luat la CNC in tura asta. daca intr-unul dintre doc-uri nu prea credeam, pe celelalte trei scripturi le vedeam cu sanse, mai ales ora burlacilor, care avea deja girul unor selectii europene. a fost primul de sub linie la categoria dezvoltare de scenariu. pam, pam.
nu simt deloc nevoia sa urlu, vai, vai, ce nedreptatit am fost.
va veni si vremea lor; sau cel putin a unora.
