leapsa cu reactie intirziata de la catalin sandu (www.netsf.org/blog): filmul care ar descrie cel mai bine viata ta…
e prea tentanta sa o las neexploatata:
deconstructing harry - woody allen - harry block e un scriitor care-si transforma cunoscutii si, in special, fostele iubite si sotii in personaje, avind de suportat minia lor. merge la sedinte de psihanaliza din tinerete si nimic nu se schimba, are aceleasi probleme la 60 ca la 20. devenind celebru, universitatea care l-a exmatriculat il transforma in membru de onoare, dar nu are cu cine sa mearga la ceremonie, asa ca angajeaza o prostituata, o negresa masiva, care-l insoteste, prilej de situatii hilare. in film sint “ecranizate” fragmente din povestirile sale, dintre care una e absolut geniala - despre un actor care este out of focus in fata camerei, dar si in fata familiei, astfel ca toata lumea il vedea usor blurat.
ar mai fi sheltering sky, filmul care m-a impins spre sahara.
as da leapsa mai departe lenesului profesionist (more than me)
http://mareaevadare.blogspot.com/. chiar sint curios.
“Unii oameni citesc pentru a se instrui, ceea ce este laudabil, iar altii pentru placerea lor, ceea ce este inofensiv, dar nu sint putini care citesc din obisnuinta, or asta, cred eu, nu e nici inofensiv, nici laudabil. Din aceasta lamentabila categorie fac parte eu. Dupa un timp, conversatia ma plictiseste, jocurile ma obosesc, iar propriile mele ginduri, despre care mi se spune ca sint inepuizabila resursa a omului sensibil, au tendita de a secatui. Atunci ma reped la cartea mea ca fumatorul de opiu la pipa lui”.
Somerset Maugham - Sacul de carti.
din aceasta lamentabila categorie fac parte (si) eu.
*
am stat pina tirziu in noapte pentru a termina “istoria secreta”. mi-am jurat de multe ori ca voi lasa balta cartile care nu-mi spun nimic, dar mi-e clar nu sint in stare. am sperat pina la pagina 500 ca donna tartt imi va oferi acel twist care sa ma faca sa-mi dau cu palma peste frunte si sa-mi spun “fraiere, iar te pripesti cu judecatile”. ultima 100 de pagini a fost ca intrarea pe autostrada, am citit pe pilot automat, deja resemnat, cu constiinciozitate tocilareasca. draga bret ellis, sper ca ia luat bani buni ca sa o recomanzi pe fata asta. as avea toata intelegerea.
cantecul se numeste “This is my song” si a fost compus de Charlie Chaplin pentru filmul “Contess of Hong Kong” si mai tarziu a a fost cantat de Petula Clark… (youtube)
#
cafea cu ana si gruia la green hours/pui cu lujer de bambus and thai spices la mine gatit de ina/somn/1600 de semne pentru 24fun/zi blinda.
#
in sfirsit, am reusit sa vad un film la mine acasa: notes on a scandal
regizat de sir richard eyre. i-am luat un interviu pentru revista class acum mai bine de un an, in holul de la hilton. un sir, intr-adevar. interviul nu a mai fost publicat in revista, no reason, tipic pentru trustul ala, ceea ce m-a pus intr-o situatie jenanta fata de cei care imi aranjasera interviul. ah, cit detest trusturile de presa…
l-am intrebat pe eyre cum e sa lucrezi cu cate blanchet si mi-a spus ca extraordinar. eu simt un nod in git de fiecare data cind o vad. daca pe pj harvey, celalalt pisc al feminitatii din topul personal, o gasesc incredibil de sexy, cate e cu totul altceva: imi pare o femeie linga care nu poti sta vreodata transpirat, care radiaza, iti usuca toate umorile.
alina mi-a adus cartea lui michael ende, momo. mi-aduc aminte ca am citit-o acum vreo 20 de ani, imprumutata de la biblioteca de la scoala 8, de pe bulevardul filimon sirbu, constanta. acolo era si un club de sah unde mergeam in fiecare duminica. de-a lungul anilor, cred ca am furat vreo 4-5 carti de la biblioteca. am mai furat, la 17 ani, o solnita de plastic, dintr-un supermarket din ungaria. sper ca am facut destul de multe fapte bune care sa compenseze nimicnicia mea adolescentina.
avind deficit de serotonina, alina ia multe pastile. aceasta dependenta nu o face prea fericita, desigur. asa ca ia pastile. daca va inchipuiti ca oamenii sub tratament nu au simtul umorului, va inselati.
reimprietenire cu apartamentul: curatenie, rufe spalate, mailuri. de fiecare data cind am treaba, ma relaxez foarte bine facind mici treburi casnice. in rest, am bibilit toata ziua la scenarii, conceptii regizorale, motivatii. n-am iesit decit ca sa-i iau noua literatura, pe care am citit-o in cismigiu, obicei pe care l-am cam pierdut. vizavi, un nene in maieu, matol, sughita si rigiia cu regularitate. pe banca de alaturi statea o femeie dintr’acele care ma intristeaza intodeauna. le este evidenta simplitatea si singuratatea si ma emotioneaza ca de fiecare data cind vad pe cineva imbracat saracios, dar curat. mi se parea ca aduce cu italia, personajul interpretat incredibil de penelope cruz in “non ti muovere”, dar era mult mai… autohtona.
linga ea s-a asezat un fante de cismigiu care s-a straduit sa o agate, dar n-a reusit si s-a ridicat dupa citeva secunde. astia sint niste personaje extraordinare, mi-ar placea foarte mult sa intru in vorba cu unul. ii vad bintuind pe alei, urmarind dire de parfum, incercind sa agate femei singure, dar renuntind usor, destul de politicos.
*
n-am chef de oameni si de iesit: m-au obosit ultimele saptamini. mi-am gatit spagheti cu un sos tailandez pe care l-am luat din saarbrucken si am un dvd cu filme pe care le-am ratat la vremea lor. ma raliez la ce scrie lucian teodorovici intr-o rubrica din noua literatura, despre topul semnelor de maturitate, o expresie frumoasa pentru a vorbi despre inaintarea in virsta. desi la mine semnele sint diferite, le regasesc cu o vaga surprindere si cu o oarecare multumire. pina si lipsa revoltei in descoperirea lor pare sa fie tot un simptom de maturitate.
n-am mai poposit de multa vreme pe blog. si nici prin propriul apartament.
am descoperit ca a un pastra tricou (si mai am citeva) din adolescenta e tipic gay, ca am scris un articol slabut in 24fun (mie imi place, e primul pornit din niste insemnari de pe blog si avind la origine o discutie veche cu gilu si un posibil scenariu), ca principiul dragostei comunicante poate fi vizionat pe un site din maroc, ca pe youtube cineva a postat discursul din club a in care ma trag usor nevrotic de cureaua gentii, ca zatul dintr-o ceasca s-a transformat intr-o creatura nepaminteana, ca in cada salasluieste un gindac care a murit in cele din urma inecat, ca n-am nimic dulce in frigider, ca imi iubesc apartamentul la fel de mult, ca a aparut revista noua literatura (pasaj universitate) in care tot incerc sa conving ca romanul meu e fictiune si ca a fost scris cu mult timp inainte de a avea blog, ca am 59 de mailuri in inbox si cam tot atitea off line-uri, ca
*
mi-am petrecut citeva ore urmarind cum un tir e extras dintr-un riu, in care ajunsese in urma coliziunii cu o masina transformata in acordeon. am cules de pe asfalt o bucatica din vopseaua ei, rosie, ca pe un talisman.
*
am luat in covasna istoria secreta - donna tart, pe care o aveam in bibiloteca neatinsa de mai bine de un an. e recomandata de brett easton ellis, dar nu vad inca de ce, desi am citit jumatate de carte, adica 300 de pagini. donna tart - parca e un pseudonim de actrita de filme porno. ma asteptam sa o termin rapid, dar ma bucur ca m-am intors acasa la batrinul somerset maugham, iazul, intr-o editie mai veche, 1986, din vremea cind cartile nu erau prea placute la atingere, dar mai placute la citit.
tipic masculin: inca mai am tricoul pe care l-am purtat acum 14 ani.
nu mai tin legatura decit cu un singur om dintre cei prezenti la petrecerea de majorat.
*
muuuvies e un festival de scurt-metraje care se intimpla in castelul lazarea, undeva in judetul covasna. ma bucur ca ajung in zona aia, n-am fost niciodata mai departe de cluj. “principiul dragostei comunicante” e in competitie. pina la urma, pare a fi vara festivalurilor si proiectelor, dupa o lunga, lunga perioada in care nu s-a intimplat nimic in singurul domeniu care ma intereseaza. mi-am luat laptopul cum mine ca sa lucrez la treatment-urile scenariilor pe care le voi depune la CNC. un fel de compuneri care trebuie scrise cu maximum de mestesug pentru a lua ochii comisiei. pare o provocare literara.
clanul lupilor
un fantasy rusesc delectabil. replici anapoda, plot slabut, personaje de care nu te atasezi. un liliac (zboara, liliacule, zboara) care scoate sunetele lui R2D2, o fantasma cu aparitii nejustificate (cum ar fi fost sa-i apara eroului in timp ce-si facea nevoile in padure?). un film ca un tanc sovietic vopsit in culori pastelate.
zizania
construit in jurul lui louis de funes care apare in fiecare cadru. si atit. grimasele lui sint extraordinare si aproape ca pot face un film.
*
am descoperit ca batrinul savant intilnit in merzig are 87 de ani, e o somitate in domeniul limbilor celtice si inca sustine conferinte in toata lumea. eric. p. hamp e numele lui.
*
toata lumea a scris ca a murit bergman si nimic despre antonioni. pesemne stirea a ajuns in presa mai tirziu.
