uBlog.ro

reactie intirziata, ca intotdeauna, la o leapsa venita de la djerzinski.
eu urlam, ca mai toata lumea: richard touch me, la refrenul din personal jesus si poceam in general, cum mai fac si acum, toate versurile pieselor. nu reusesc sa imi mai aduc aminte care erau, decit din happy nation - ace of base, unde era un vers pe care-l terminam cu six ma beishion, dar n-am avut niciodata curiozitatea sa caut versurile unei piese ace of base si sa vad ce spuneau maimutoii aia.
am gasit pe site kolonelului o prezentare a primelor mobile avute. ei, bine, aici am ce pune pe masa.

ceea ce se vede este unul dintre primele telefoane mobile. cu antena cu tot masoara 32 cm. are o latime suficienta pentru a sustine in mod onorabil o partida de tenis de masa. e greut, nu functioneaza in sistemul GSM, dar e inca functional, daca ar mai exista retele pentru el. marca benefon. in ‘93 costa vreo 1400 dolari si taica’meu nici macar nu era mindru de el (il primise de la firma unde lucra). astept sa se depuna “patina timpului” (misto expresie) si sa valoreze tot atit de mult ca in momentul aparitiei.
*
cinema europa - omul problema. un individ ajunge intr-un oras unde nu exista sentimente puternice, oamenii nu mor, mincarea si bautura nu are gust (si probabil nici sexul, urmarind zbaterile mecanice ale protagonistilor). orasul e un fel de combinatie dintre iad si rai, pentru ca oamenii sint fericiti ducind o viata mecanica in care cataloagele de moda sint raspunsul la orice neliniste. actorul din rolul principal pare un personaj din desene animate. are ochii coyotului din road runner si soarta lui chinuita (nu pot sa ma mai uit la desenele astea, mi se face rau. cu toata blasfemia, dar intr-o noua iconologie, iisus ar trebui inlocuit cu wile e. coyote) . isi taie un deget, dar i se regenereaza. se arunca sub metrou, dar supravietuieste trecerii a nenumarate vagoane. ajuns acasa, sotia, vazindu-l plin de singe, nu are nicio reactie si ii spune ca au primit o invitatie la karting. dupa o incercare de evadare, spre o lume de unde vin mirosuri adevarate, personajul e trimis inapoi, intr-un autobuz care merge undeva in neant. din punctul meu de vedere, aici ar fi trebuit sa se termine si filmul, dar regizorul mai face o trecere inutila in revista a tuturor personajelor si-l mai chinuieste nitel pe protagonist zgiltiindu-l in cala autobuzului. in rest, numai de foarte bine.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter