4:30
film din singapore in cadrul festivului de film asiatic. un baietel disperat dupa atentia unui vecin/coleg de apartament cu tendinte suicidare. foarte frumos si melacolic. cind am iesit, un domn mai in virsta a intrebat daca ne-a placut, am zis ca da si emotionat, a zis ca ar fi fost o pierdere sa nu-l fi vazut. ne-a multumit si a plecat. parea la fel de singur ca baietelul din “4:30″.
pe fata din video am intilnit-o in sulina. o japoneza singura venita sa vada delta iarna. cam deprimant. i-am scris textul in engleza si l-a spus in japoneza, dar nu mai stiu exact despre ce e vorba. ceva cu grupul sanitar si playback, desigur.
rave party intr-un fort in afara bucurestiului. de fapt, aniversarile a trei prieteni si o multime de DJ perindindu-se la platane.
nu m-am conectat deloc la muzica si nici n-am reusit sa fiu prea sociabil, desi erau o multime de chipuri prietenoase in jur.
in cadrul gotic ala gotic mergea un party de shoe-gazers. vreau sa merg si eu intr-un loc si sa ascult, macar o data, she wants revenge, interpol or whatever.
asa ca nu prea m-am distrat. ma pornisem cu un mare chef de destroy care s-a stins intre zidurile decrepite ale fortului.
punct final montaj la Lectia de playback.
eram prea obosit ca sa mai deschid si o cutie de bere. am molfait ceva din frigider si am adormit dupa ce am mai citit doua pagini din ghidul lenesului. in toate scenele din visele noptii puneam subtitrari.
a fost o zi lunga si norocoasa: am gasit video pentru a vedea casetele, grazie lui bogdan mustata, le-am transpus la o firma si n-au vrut sa-mi ia bani, grazie media film pro. toate astea in ultima noapte posibila de montaj. grazie eugen.
sper sa fi iesit mai mult decit un documentar despre o trupa oarecare. este un fel de “this is spinal tap” pe invers: am vrut sa transform un ceva real in fictiune. sper sa fi reusit.
de vineri incolo, parca s-a blocat piciorul sortii pe acceleratie. aproape toate revistele la care mai colaborez au pus dead-line pentru luni. ultima filmare la “rien ne va plus” a durat 15 ore. am plecat la 6.30 dimineata, pe lumina. asta a batut filmarea de la “moartea domnului lazarescu” unde statusem intr-o noapte vreo 12 ore.
ii admir pe actori. in general, admir tot ce nu pot sa fac.
in tot timpul asta am lucrata si la documentarul despre GS. mai e de pus subtitrarea si de refacut, atit cit se poate, sunetul. asta e proiectul in care m-am implicat cel mai mult vreodata. am inceput sa lucrez la el de peste doi ani si mai e foarte putin.
hm, greu de crezut, dar mi s-a facut dor de constanta si chiar de mare. de tolaneala cu o carte sub ochi si castile de ipod infipte adinc in urechi. si de un party monstru.
*
dupa ce am vazut filmul pierrot le fou, am ascultat placebo cu pierrot the clown, acum citesc cartea lui queneau, amicul meu, pierrot. pierrot pare sa fie un caracter extrem de motivant pentru artisti. in queneau are mult din svejk, care este unul dintre personajele mele preferate din literatura. ce pacat ca hasek nu a apucat sa-si termine romanul pe care l-am recitit de cel putin 3 ori.
