uBlog.ro

Antrenamentul tau e diferit. In timp ce ceilalati fac flotari si dau ture de teren, tu dai din brate ca si cum ai avea o sabie laser in mina. Iti petreci tot meciul singur intre cele doua porti, nu interactionezi cu nimeni si urmaresti de la distanta tot meciul, tinind preventiv miinile desupra capului ca si cum asta ar avea vreo importanta. Spre deosebire de fotbal, nimeni nu intra in semicercul tau, nici macar coechipierii. Daca adversarii incalca linia care se afla la o distanta confortabila de poarta sint penalizati; cel mai adesea ajung in fata ta, fara minge, prabusiti la pamint dupa ce au fost incetiniti de aparatori, asa ca ii bati pe spate si-i ajuti sa se ridice. Mingile vin spre tine cu o viteza atit de mare incit jocul tau e o chestie de reflexe; daca functioneaza esti eroul meciului, daca nu, inseamna ca apararea nu a functionat, asa ca echipa intreaga e de vina. E drept ca uneori ghiulele de piele iti nimeresc fata si esti scos din joc ceva vreme, dar dupa o binemeritata odihna te intorci intre buturi, cu fata rosie si privesti cu simpatie la zidul de miini si picioare care se afla in fata avind ca unic scop sa-ti protejeze adapostul.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter