sympathy for oddity
in videoclipul la land of confusion - genesis apar niste papusi/marionete scofilcite si amuzante. cam asa aratau si cei 4 stones. nu ma puteam uita la ei fara sa nu zimbesc. mick jagger si keith richards sint exemplul viu ca o viata plina de excese este o cale la fel de buna ca una plina de cumpatare. si ca te poti imbiba cu droguri si alcool si sa arati mai bine ca 99% decit cei de aceeasi virsta din romania indopati cu copane si carne de porc…
in rest, show maxim in jurul dinozaurilor. nu trebuia sa fii un fan ca sa te simti bine. cel mai mult mi-au placut paint it in black si sympathy for de devil, in rest nu prea rezonez la muzica lor. timp de 3 piese am stat jos, ma dureau ingrozitor picioarele. asa am putut sa ma uit la un grup de 3 batrini emotionati care isi priveau idolii adolescentei. ma imaginez mergind la 60 de ani la un concert depeche mode, cu un dave scheletic si chel cintind la cobza policy of truth.
*
miine dimineata plec in germania la un festival de film documentar. filmele sint in franceza si germana, iar eu stiu doar engleza, dar sint in juriu. tipic, sa ajung in situatii insolite. mi-am descoperit vocatia: vreau sa fiu in jurii, sa-mi dau cu parerea si sa fiu platit pentru asta. de cind cu heineken, a inceput sa-mi placa, mai ales ca acolo ii apreciam (sau nu) pe fostii mei colegi de breasla.
