viata pe fast forward
de vineri incolo, parca s-a blocat piciorul sortii pe acceleratie. aproape toate revistele la care mai colaborez au pus dead-line pentru luni. ultima filmare la “rien ne va plus” a durat 15 ore. am plecat la 6.30 dimineata, pe lumina. asta a batut filmarea de la “moartea domnului lazarescu” unde statusem intr-o noapte vreo 12 ore.
ii admir pe actori. in general, admir tot ce nu pot sa fac.
in tot timpul asta am lucrata si la documentarul despre GS. mai e de pus subtitrarea si de refacut, atit cit se poate, sunetul. asta e proiectul in care m-am implicat cel mai mult vreodata. am inceput sa lucrez la el de peste doi ani si mai e foarte putin.
hm, greu de crezut, dar mi s-a facut dor de constanta si chiar de mare. de tolaneala cu o carte sub ochi si castile de ipod infipte adinc in urechi. si de un party monstru.
*
dupa ce am vazut filmul pierrot le fou, am ascultat placebo cu pierrot the clown, acum citesc cartea lui queneau, amicul meu, pierrot. pierrot pare sa fie un caracter extrem de motivant pentru artisti. in queneau are mult din svejk, care este unul dintre personajele mele preferate din literatura. ce pacat ca hasek nu a apucat sa-si termine romanul pe care l-am recitit de cel putin 3 ori.
July 4th, 2007 at 2:13 pm
eh, lasati domnule Lorin, se rezista si cu munci mai grele. Mai ales daca exista ‘efectul’ Placebo prin zona
Mult noroc in continuare
.Maria
July 4th, 2007 at 4:33 pm
desigur ca se rezista, dar e placut sa te plingi nitel. modelul meu e woody allen.
July 4th, 2007 at 6:15 pm
Fast-forward nu mi-ar displace - sunt racit ca un pateu uitat in frigider si imi urasc corpul din cauza asta. Din nefericire nu ma pot desparte de el, de bine de rau suntem impreuna.
Insa un fast-forward pana la sfarsitul racelii n-as refuza.
Iar pe Sveijk am reusit sa il ocolesc cu succes cand eram copchil, dintr-un motiv oarecum haios. M-am lovit, la o varsta mult prea frageda (nu aveam inca 10 ani), de Till Ulenspiegel si (inca nu stiu de ce) m-a speriat nitel. Nu mai tin minte mai nimic din ea, tot ce a ramas este sentimentul de “fugi” cand vine vorba de cartea respectiva.
Am cumparat-o de curand, vreau sa aflu ce este intre copertile sale de m-a speriat asa, insa inca n-am reusit. Si dintr-un oarecare motiv Sveijk a intrat si el in categoria “fugi” atunci, fara sa il citesc.
Asa ca m-am ferit.
July 4th, 2007 at 7:08 pm
eu am lecturat de curind “3 grasani” o carte fetis a copilariei multora. citita acum, nu mi-a placut absolut deloc.
October 29th, 2007 at 6:20 pm
hello…
exellent…
September 2nd, 2008 at 2:44 pm
I disagree
Can you give more info?