uBlog.ro

daca tot plec doua zile, propun pentru lectura un text primit. cred ca persoana care l-a scris ar fi incintata daca ar primi comentarii, de orice fel. cheers!

Gânduri

Nu sunt un afemeiat. N-am fost niciodata. Doamne, uite-o pe Corina! Sunt indragostit! Rau de tot. De multe ori, ma gindesc ca viata mea a inceput de cind am vazut-o pe ea. Parca n-a fost nimic inainte. De cind s-a angajat la noi, vin la serviciu numai pentru ea. Niciodata nu m-a bagat in seama intr-un mod deosebit, ba citeodata, am impresia ca nici nu ma vede.
Dar eu o iubesc! Cu siguranta o iubesc.
M-am intrebat, de citeva ori, daca pentru nevasta-mea, Coca, am simtit vreodata tot asa. Habar n-am. Poate. Nu-mi mai aduc aminte. Parca sunt cu Coca din totdeauna. Saraca! Mi-e si mila de ea! De cind am vazut-o pe Corina, Coca parca ma enerveaza ca exista.
Si ce e mai grav, n-am ce-i reprosa!
M-am surprins, in ultimul timp, cautind chiar motive de cearta cu ea dar…ea nu se enerveaza deloc, este genul cu care nu-te-poti-certa!
Dar ce conteaza Coca? Caut orice moment liber pentru a ma gindi la Corina.
Imi vine sa spun cuiva despre sentimentele mele, dar nu pot! N-am putut niciodata sa ma destainui. Nu e stilul meu. Ce fire mai am si eu!
Uite Vlad asta, imi spune tot ce i se intimpla. Acum imi povesteste despre noua lui amanta. E asa de fericit…Imi arata o pereche de cercei pe care i-a cumparat pentru ea. Sunt din aur si au o forma deosebita. E foarte mindru de ei si-mi zice ca e chiar foarte indragostit de tipa.
Treaba lui!
Eu tot nu-i pot spune despre Corina. Dar mi-a data o idee buna. Tot vine 8 martie. O sa-i iau Corinei o bratara, ceva mai aparte, ceva distins.

*
Azi am avut o zi minunata! I-am dat Corinei cadoul. Am sarutat-o. Cind i-am atins coltul buzei, parca era sa lesin. Am avut o crampa in capul pieptului, de parca tot stomacul mi se revarsa.
Si mirosea asa de bine!
Saraca Coca! Oare ce-mi spune? A, despre petrecerea de 8 martie cu colegele ei. Au fost la un restaurant.
Dar ce ma intereseaza pe mine!?
Cu toate ca, trebuie sa recunosc Coca arata asa de bine azi si e asa de vesela! Acum vad, parca s-a tuns sau ma rog, si-a facut ceva la par.
Oare de ce oi fi intrebat-o despre cerceii pe care-i poarta? Chiar s-a mirat ca i-am observat, iar acum imi da explicatii interminabile.
Si totusi, de ce-am intrebat-o?
Parca i-am mai vazut undeva?

29 mai- plecare cu autobuzul la ora 10 de la Galeriile Orizont (Magheru)
-aprox. ora 15.00, cazare si pranz la Hotel Roman
-dupa pranz, vizita in comunitatea de romi din Roman cunoscuta sub denumirea de satul olimpic (o fosta ferma de vaci unde au fost mutati majoritatea romilor din oras).
30 mai – ora 11.00, intalnire cu primarul si autoritatile locale de la primaria Roman, prezentare a situatiei romilor, interviuri, discutii.
-Ora 14.00 pranz
- ora 15.00 plecare spre comuna Dagîţa, pranz, plimbare libera in satul Zece Prajini, satul de origine al membrilor fanfarei Ciocarlia. Etnicii romi din zece Prajini, majoritatea lor muzicanti ursari, si-au ridicat singuri o biserica , cu suport financiar de la liderul fanfarei Ciocarlia si munca voluntara iar acum isi construiesc o scoala. Aceste actiuni arata gradul ridcat de implicare a romilor din comunitatea respectiva si interesul pentru educatie.
- Ora 18.00 – intalnire cu primarul din Dagîţa si autoritatile locale, prezentare a comunitatilor de romi din zona cu accent pe situatia din satul Zece prajini.
- intoarcere la Hotel Roman, cina
31 mai- intoarcere la Bucuresti

daca cineva ar lua jurnalul lui kafka si ar posta in fiecare zi din insemnari, ar iesi unul dintre cele mai citite blog-uri.

nick cave vorbind despre camera sa de lucru

am vazut in evenimentul zilei de simbata ca se preiau fragmente din jurnalul lui kafka…

ieri dupa-amiaza stateam tolanit pe iarba din cismigiu, alaturi de o fata pe care nu am chef sa o mai vad vreodata. cismigiul e unul dintre parcurile in care gardienii iti fac scandal daca te odihnesti in alt loc decit pe banci. mi-aduc aminte cu drag de parcurile din mainz si amsterdam unde atipeam cu o carte sub cap. sint curios ce ar spune vreun cunoscut daca m-ar gasi dormind in cismigiu.
la un moment dat mi-a sunat telefonul si am primit o invitatie la emisiunea femeia conduce, din seara respectiva. subiectul emisiunii? operatiile estetice. citeva ore mai tirziu eram in platou unde am reusit sa spun intre 3 si 4 fraze despre cit de mult imi plac mie femeile naturale, in detrimentul celor siliconate.
pentru ca prestatia mea a fost deosebita, am fost invitat a doua zi la emisiunea jurnal intim, gazduita de dana savuica. pe dana o stiam de la playboy, ea fiind prima vedeta autohtona care a pozat in revista. asa ca mi-am petrecut dimineata in studio, filmind ca si cum ar fi ora 12 noaptea. de data asta am vorbit despre infidelitate si razbunari sexuale.
apoi m-am dus si mi-am cumparat sandale si pantofi ca mi-e rusine sa mai merg la emisiuni de life-style cu snickersii mei vechi de 3 ani, gauriti si care emana duhori complexe. aveam si o soseta destramata pe care am acoperit-o discret cu palma.
saptamina asta am scris un articol despre gay, un text despre alice cooper si acum fac un concept pentru o emisiune gen apropo tv. daca aveti vreo idee despre cum sa fie, eu sint deschis.
sint pregatit sa scriu sau sa vorbesc despre metalurgie, civilizatia sumeriana, arhitectura, literatura SF pasoptista.
cel mai misto moment al zilei a fost vopsitei unei lustre vechi. pot sa vorbesc si despre asta, la o emisiune de decoratiuni.

in sfirsit, am reusit sa termin articolul despre universul gay pentru revista elle, un fel de varianta de print a documentarului pe care-l facusem pentru tvr2 in toamna.
dificil subiect. e extrem de usor sa-l ratezi si, mai ales, sa dai cu bita in balta. daca in documentar i-am lasat vorbind pe rind, talkingheads, si pe gay si pe homofobi, fara nicio manipulare din montaj, in scris, unde totul devine personal, mi-a fost mult mai greu.

in numarul asta din elle am insa un articol de care chiar sint multumit, despre miscarile anticonsumeriste.

GUERILLA COOL

Muncim prea mult, mincam prea prost, ne uitam la televizor in exces, dormim in hoteluri standard, ne distram la fel in orice colt al lumii, sintem coplesiti de branduri, am devenit dependenti de mobil, iar publicitatea a invadat orice sector al vietii. Cam asa vad viata cei care protesteaza activ impotriva globalismului, consumerismului si corporatismului. |nsa, inainte de a incepe sa protestam impotriva a ceva, ar trebui sa stabilim intii de ce o facem.

Adolescentii consumului
Raiul de raft
De fiecare data cind aud expresia “in Romania nu e bine”, in numeroasele ei variante, ma gindesc la mall-urile si hypermarketurile arhipline in orice moment al saptaminii. |n urma cu ani buni, urmaream pe un post de televiziune o emisiune intitulata “Am intilnit si romani fericiti” unde apareau o galerie de personaje foarte impacate cu viata pe care o dusesera si se aratau mindri de realizarile lor. Emisiunea a disparut, cotidianele si jurnalele de stiri abunda in subiecte care subliniaza pauperul, desi cozile din fata caselor de marcat ii contrazic flagrant. Traim intr-o tara aflata intr-o adolescenta a consumului. Romanii savureaza cu voluptate un Craciun permanent, intrerupt de binecuvintate pauze publicitare. Aparitia unor miscari anticonsumeriste intr-o tara a carei populatie a fost marcata dezolantele rafturi goale ale comunismului si de sloganul “nicio masa fara peste” pare cel putin prematura. Cu toate acestea, racordindu-se la tendintele occidentale si bazindu-se pe aportul de “cool” pe care-l presupun participarile la orice actiune “anti”, peisajul culturalo-social al oraselor mari s-a imbogatit cu evenimente in care globalizarea este disecata, parodiata si, ceva mai dificil de realizat, combatuta.

Exista viata intre spoturi?
TV Turn OFF
Telecomanda universala este unul dintre gadgeturile produse si comercializate (ceea ce le transforma, atentie!, intr-un produs) de AdBusters. Costa 25 de dolari si cu ea poate fi inchis orice televizor din spatiul public: aeroporturi, baruri, birouri, receptii, mai nou, si pe strazi. “Televizorul nu cere din partea spectatorului decit un act de curaj – care este insa supraomenesc – acela de a-l inchide” spune Pascal Brukner in “Tentatia inocentei”. Cu trecerea timpului, televizorul a parcurs un drum lung de la statutul de mobila vorbitoare, la cel de life-setter. Favorizind aparitia coauch potatoes-ului, o specie mai primitiva decit geek-ul de computer, cu care imparte dependenta de monitor, televizorul si monstrul care-l alimenteaza, televiziunea, au devenit inamicii publici numarul 1. Stivele de ghiduri, viata sexuala redusa, ochii injectati, hainele lalii, mincarea semipreparata, fac parte din life-style-ul consumatorului de TV. Acesta renunta la viata proprie pentru a o trai pe a celorlati, dar nu doar dintr-o generozitate cehoviana, dintr-o frica de exterior, ci si de propriul interior. Refuzind confruntarea cu sinele, viata e intotdeauna in alta parte pentru individul ideal al societatii de consum. Munca timp de 8 ore in folosul propasirii unui brand, o ora de shopping intr-un supermarket luminos, doua ore in fata televizorului cufundat intr-un flux de emisiuni de divertiment si somniferul de final ofera ceea ce poate fi numita fericirea pasivitatii, un perfect echivalent al Nirvanei. “Adevarata crima a televiziunii, ca si a publicitatii, este ca ca nu ne transforma cu totul in zombies. Ar trebui sa se ocupe de noi pina la capat”, concluzioneaza acelasi Brukner. De cincisprezece ani, TV Turn Off se desfasoara in saptamina 24-30 aprilie si se adreseaza celor care nu vor sa mai incalzeaca fotoliile si canapelele de acasa. Media Carta este manifestul care poate fi descarcat si semnat de pe site-ul AdBusters (http://adbusters.org/metas/psycho/mediacarta/) exprimind punctele de vedere a celor care se preocupa de ceea ce numesc mental enviromental. Practic,, initiativa “spargatorilor de reclame” se refera la renuntarea la pasivitate, cu aplicare in special pentru locurile publice, unde oamenii obisnuiti nu-si pot permite sa cumpere spatii de reclama (panouri sau spoturi) pentru a le infrunta pe cele ale coorporatiilor, pe care nu au cerut sa le vada.

restul, in revista elle.

film: california dreamin’ - daca ar fi avut 25 de minute mai putin, mi-ar fi placut foarte tare. e greu sa spui ceva negativ despre un film care apare in acest nefericit context. mai ales ca e un film bun si jucat f convingator. pina si assante rulz, chiar daca uneori pare stallone.

carte: paul auster. trilogia new york-ului. singura carte pe care am fost in stare sa o citesc luna asta. m-a plictisit un pic, mai ales inceputul povestii cu numarul doi, fantome. apoi am intrat cu totul in ea. i love paul auster. cartea e plina de lucruri care nu sint ce par a fi. abia astept sa-i mai citesc si alte romane, in afara de tara ultimelor lucruri, care e doar stranie.

video: half nelson. 2X ryan. unul e regizor, fleck, altul e gosling, actorul din rolul principal. o poveste extrem de fireasca despre prietenia dintre un profesor junkie si una dintre elevele sale. gosling e foarte misto. pare un vocal de brit-rock din anii ‘90.

serial tv: weeds. vazut pe dvd, toata prima serie. elizabeth perkins, o scorpie perfecta. marie louise parker si justin kirk, din ingeri in america teleportati in agrestic. personajul lui parker din ingeri a fost modelul meu pt maria din principiul dragostei comunicante.

reviste: re:publik, nr 25. citita integral, pe bucatele, sa nu se termine prea repede.

local: ceainaria metoc. am scris deja despre.

expozitii: personaje. de alexandru ciubotariu. irepetabile si fantasmagorice figuri. pastisind-o pe popish care vorbea despre gorzo, sint mindru ca sint contemporan cu ciubi.

emisiune tv: n-am cablu.

curtezana a renuntat sa mai scrie pe blog.
acu’ vreo luna, ogargarita a zis si ea pas.
din luna ianuarie, persoana care scria despre sex sub pseudonimul de anda (http://andaa.wordpress.com/2007/01/) a disparut.
o prietena, gabi, a scris ultima oara in blog pe 14 februarie 2007. n-am mai vazut-o in carne si oase de la lansarea lorgean.
baronu scrie mai rar decit iau eu bani de la reviste.
hana, care o arde prin china si alte tari dubioase, nu reflecta mai nimic pe blog-ul ei. sta trei luni intr-un loc si scrie 5 rinduri.
fetelesedistreaza au avut un post de succes (doar unul) si au amutit.

incep sa cred ca blogul devine arta, pentru ca necesita mai multa transpiratie, decit inspiratie.

Nirvana prostilor

Haideti sa nu mai iesim din casa. Sa tragem storurile, sa ne asezam intr-un colt relativ confortabil, nu conteaza care, si sa nu facem nimic. Priviti din afara, oamenii care nu fac nimic sint la fel. Unii aleg sa nu faca nimic datorita credintei lor ca la fericire absoluta se ajunge prin totala non-actiune si contopire cu natura, ceilalti nu fac nimic pentru ca natura isi bate joc de ei. Ii poti auzi adesea pe acestia din urma, vorbind in numele tau: “Unde sa mai iesi in oras, ca nu mai ai unde”. Pe linga acest gen de oameni un paralitic lepros pare hedonist. “Ce sa te mai uiti la televizor, ca nu e nimic de vazut”, afirma ei cu ton de sentinta. “De ce sa mai citesti, ca nu s-a mai scos nimic bun”. “Ce sa te mai uiti la filme, toate sint la fel. Alea americane se termina cu bine, celelalte nu.” Am cunoscut indivizi carora le ghiceam mai greu firea. Spuneau niste timpenii atit de mari, incit pareau intelepti. Pentru unii dintre ei, toate lucrurile din lume s-au facut deja. Ei sint cei care nu cistiga la loto, pentru ca nu joaca, dar se pling de nesansa. Nu calatoresc, nu-si fac prieteni noi, nu vor citi niciodata acest in 24fun pentru ca nu ies in oras. Daca-i vedeti totusi pe undeva, arde-ti-le un pumn in cap. Poate-i ilumineaza.

(in avanpremiera 24fun)

ceainaria metoc e neschimbata. aceeasi gradina salbatica, plina de flori, aceeasi stare de evadare, ceaiuri pe alese (desi eu nu sint bautor de), dulceturi si prajiturele.
si zahar candel.
indeamna la tihna. intr-un fel, prin atmosfera, mi-aduce cel mai mult aminte de cafenelele din tunisia si maroc. in medina din sousse gasisem o cafenea/ceainarie de pe a carei terasa se vedea tot orasul. mi-am petrecut acolo un amurg, in tacere, fericit ca exist.
in fes stateam ore in sir privind suvoiul de oameni care se scurgea pe stradutele inguste. nu ma ridicam decit pentru a-mi cumpara o lipie cu carne fripta al carui gust il mai am si acum in gura.

uneori, cind ma plimb prin cartierele de case din bucuresti, retraiesc senzatii asemanatoare. tin foarte mult de starea de vara, care la mine e asociata cu calatoriile.

cind intru in blocul meu, toropit de caldura, ma izbeste o racoare cu un vag miros de subsol, care ma transpune in copilarie. nu vreau decit sa adorm, cu o carte in mina, bucurindu-ma ca nu am lectii de facut.

cu pasi mari, increzatori, am intrat in micuta cladire a biroului de evidenta populatiei a sectorului 1. am completat o cerere, am depus restul de hirtii pentru care alergasem in zilele precedente, apoi am trecut in spatele geamului, in incaperea unde aceeasi doamna care recepta actele se ocupa si cu fotografiatul.
barbia mai jos. click. privirea mai la dreapta. click. nu sta picior peste picior. click. barbia si mai jos. click. nu se poate! mai vine o tanti. click. eu relaxat, incercind sa zimbesc, ca sa nu ies cu mutra aia tipica de buletin. click, click. reflexie de pe lentila mea dreapta. click. pe ecranul computerului parea ca am ochelarii sparti. click. se stinge lumina. click. reflexia la locul ei. click. mai vin doua doamne, adica se strig toate cele patru din birou. aveam acum stilist, art director, fotograf si om de lumini. click. click. zimbet strimb. click. gata. intre timp, s-au facut atitea poze cit pentru un pictorial de 12 pagini.
mi-am dat si eu cu parerea, apoi am plecat sa fac o copie la actul de casa. click.
din libraria unde se afla copiatorul mi-au cazut ochii pe un pix-creion din acela cu mina de 0.5 pe care l-am achizitionat cu tot cu rezerve pentru suma de 2.9 lei. ultima oara cind mi-am cumparat asa ceva era in liceu si mincam rulouri cu bezea si zorele. click.
vineri voi avea buletinul in portofel. asa ca simbata votez in sectorul meu. de fapt, voi vota pentru prima oara, ca n-am fost niciodata un individ cu simt si constiinta politica. urasc PSD-ul, asta stiu sigur.

amicul meu gontz a facut un video misto pentru trupa urma. mi-ar fi placut si mie sa sparg un televizor. zdrang.

pe d-nul video il gasiti la www.gontz.com/mix.html
iar desenul asta e facut de gilu. special pentru acest post.
click.