uBlog.ro

azi, pe la orele 18, am vomitat ultimele pagini din scenariul de lung-metraj. o sa-l mai citesc o data diseara si abia astept sa-i dau send. in clipa asta mi se pare foarte bun, peste citeva zile o sa-l percep ca o mare laba, dupa alte citva, cind o sa incep sa fac schimbari, o sa cred ca e ok, si o sa-mi mai schimb parerea de citeva ori, in functie de feedback si de corecturi.

in timp ce mincam compot de visine la “talkshow”-ul de pe canapea, vorbeam cu maria despre ce mai ramine, dupa niste ani, din cartile citite si din filmele vazute.
nu mare lucru.

ieri m-am uitat la tsotsi. un scenariu slab care trage in jos mult un film ce ar fi avut ceva potential. vine, oricum, dupa citade de deus, care a facut istorie pe acelasi subiect. am ramas insa cu o faza:
casa unui bogatas e jefuita de o banda. individul e legat si asezat la masa din living room, iar cel care-l gaseste (eternul grasun baiat bun) sta in fata lui cu mai multe sticle de vin desfacute. si-l intreaba pe bogatan: e adevarat ca vinul poate avea gusturi diferite?

din filmul the pursuit of hapiness am ramas cu faza in care will smith, extrem de sarac, traind in adaposturi si dormind prin toalete, urmeaza un curs de brokeri. intr-o dimineata, in fata sediului bursei, s eintilneste cu seful, care nu are marunt si-i cere 5 dolari ca sa-i dea taximetristului. fata cu care scoate singura lui bancnota din portofel e miscatoare.

acum o luna am sarbatorit doi ani de cind nu mai sint angajat nicaieri. m-am dezobisnuit sa maninc la restaurant, sa merg cu taxiul sau sa fac shopping, cu exceptia produselor totalmente utile.
si cu cit trece timpul, cu atit ma vad mai putin reintorcindu-ma in spatele unui birou.
asa ca ma cam identific cu personajul.

in timp ce scriam la ora burlacilor, m-a uitat, in reprize la un film cehesc din ‘66, daisies. nu prea are o actiune clara. mai degraba e o insiruire de scene peste care sint aplicate o sumedenie de efecte de montaj, care sint f misto pt anii aia. iar actritele din rolurile principale, maria 1 si maria 2 sint ca doua veverite, frumusele si distructive. duc o existenta fara niciun sens, atirnind pe linga barbati batrini si bogati, care le dau sa manince. un film foarte teatral, inspirat din ionesco, care este si un manifest artistic absurd impotriva razboiului. asta am citit pe imdb, ca eu nu prea m-am prins, dar m-am delectat vazindu-l.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter