uBlog.ro

sa stai 30 secunde uitindu-te la un cuvint ca janvier si pe urma sa pronunti o aberatie, asta a facut-o si pe diana sa rida. o, doamne, e atit de amuzant sa invat zilele saptaminii si sa numar pina la 20. vingt? de unde pina unde? sau anotimpurile… ce impleticeala… si H-ul? ce-aveti cu el, oameni buni? de ce-l mai tineti in alfabet daca il ignorati? vinde-ti-l olandezilor sau arabilor care maninca H pe piine.
ca sa imi iasa cit de cit pronuntia trebuie sa vorbesc ca sa si cum as parodia o cucoana fandosita. cita vreme ma distrez, o sa invat ceva.

azi nu am iesit deloc din casa decit pina la angst ca sa-mi cumpar cafea si dulciuri. am terminat de scris articolul despre anticonsumerism care mi-a iesit de doua ori mai lung decit mi se ceruse. am gasit o chestie misto in no logo, care-mi alimenteaza resentimentele fata de fatarnicia publicitarilor. asta e misto, pentru ca e sincera si vine de unul dintre ei: helen woodward.

“cind faceti reclama unui produs, nu vizitati niciodata fabrica unde este facut. nu-i urmariti niciodata pe muncitori la lucru pentru ca, vedeti voi, atunci cind stii tot adevarul despre un produs, despre tot ce se petrece in interior, devine foarte greu sa scrii abureala superficiala care sa-l vinda”.

mie mi s-au parut intotdeauna publicitarii ca muncitorii care lucreaza intr-o fabrica de gloante. nu apasa ei pe tragaci, pentru ca fac, chipurile, o munca abstracta, creativa, dar produsele mintilor se aduna in suvoiul care spala creierul la tv, radio sau pe billboard-uri, mash-uri etc. ca sa nu mai vorbim, si aici revin la citatul de mai sus, la faptul ca nu te poti mindri ca ai facut un spot la nike, cind pantoful ala e produs de un copil tinut in conditii de sclavie. una dintre cele mai smart chestii facute de hacktivisti a fost sa le arate amaritilor din fabricile asiatice tricourile produse de ei pentru 15 centi pe ora, eticheta cu pretul din magazinele americane. reactia lor filmata a devenit material de baza pentru ad-bustersi si a atras atentia asupra duplicitatii brandurilor mai mult decit orice altceva. pentru ca, in comunicarea lor, brandurile vind chestii gen libertate de exprimare, fii tu insuti si alte bull-shitturi care au la capatul lantului chiar niste oameni in lanturi.

e aproape ora 11 noaptea si fac un interviu pe mess cu gontz pentru o revista auto emocion. misto tehnica asta. daca nu stiti de gontz, bagati un ochi la http://gontz.com/

in cele din urma, o dau tot in jurnalistica. ca de o femeie de care fugi toata viata timpul si linga care sfirsesti la altar, zimbind strimb.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter