29 februarie
taica’meu, citindu-mi cartea, mustacind la paginile despre curve si marijuana. o ciorba de burta pentru fiecare, la codrii cosminului. glumitze cu chelnerul, puber si cret ca un fotbalist.
cafe mizu, seara, aratind ca intr-un local dintre cele descrise de ryu murakami, in “in supa miso”. 4 mese, 2 ocupate de curve. o scara care duce intr-un subsol, la intrarea careia scria “zona interzisa”. la un moment dat, de acolo a urcat un tip urit cu alte trei “dusumele”. am trecut a doua zi prin fata, in timpul zilei. tipa de la bar citea o carte groasa si veche in cafeneaua goala.
o lansare la 4 ani. e ca si cum as fi nascut pe 29 februarie. as fi vrut sa ma simt special, sa fiu inconjurat de lucruri frumoase, in casa sa fie cald. mi-ar fi placut sa-mi inchiriez o camera la hotel, dimineata sa mi se aduca dejunul la pat, sa primesc telefoane de felicitare, prietenii sa ma intrebe daca ma pot ajuta cu ceva pentru diseara, sa am bani ca sa dau petrecere dupa, sa am bilete de avion in buzunar ca sa merg a doua la un concert pj harvey
si sa fiu iubit.
probabil ca voi primi un telefon de la cris, producatoarea de la zero care, cu vocea ei neplacuta, o sa ma intrebe unde poate gasi pufuleti. cum i se intimpla lui andrei gheorghe pe vremuri, la radio sky, in mijlocul unui talk show cu telefoane in direct , cind tema era disputata aprins si fiecare telefon aducea o noua inflamare, suna cineva si, cu voce suava, intreba daca la radio sky se dau dedicatii. de unde si dorinta tuturor realizatorilor de radio (eu am avut un an o emisune care se numea In Veioza Microfonului) de a tine microfonul deschis ca sa urle “muuuuie, ba!”
