golum contemporan
vineri noapte, inainte de serialul Little Britain, m-am delectat cu o emisiune de un tembelism feroce, maiastru prezentata de unul dintre membrii de la 3SudEst si care nu este Laurentiu Duta.
individul e fascinant de prost; in debutul emisiunii a marturisit spectatorilor ca in copilarie a fost lovit la cap de un leagan, dar e simplist sa-l judec dupa atita lucru. veselia lui fortata si taraneasca ma face sa-mi doresc sa-i comunic o veste foarte proasta, oricare ar fi. ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca-si increteste permanent fruntea, incercind sa-si suplineasca prin mimica vocabularul saracacios.
jeg-ul lui irvine welsh s-a terminat usor dezamagitor. in ultimele 50 de pagini, e prezentata aproape explicativ copilaria lui bruce robertson, care are toate trasaturile unui golum contemporan, inclusiv dubla personalitate (un caz tipic de borderline, dupa cum ii zice in postfata cam seaca). si astfel, putzoiul de bruce isi pierde tot farmecul si toate actiunile lui devin ilustrari ale unui caz clinic.
intr-o casa cu maruntaiele scoase nu ma pot uita la sitcomuri, asa ca, in ultimele doua zile, am vazut filme vechi, alb-negru. what ever happened with baby jane a luat ceva oscaruri la vremea lui (a aparut in ‘62) si m-a tinut in fata ecranului, mai mult decit strangers on train-ul lui hitckcock, socotii unul dintre filmele lui cele mai bune, dar care nu m-a atins in niciun fel. revenind la …baby jane, abia dupa ce m-am uitat pe imdb am aflat care dintre actrite e bette davis si care e joan crawford. cel mai mult mi-a placut insa un personaj pe nume flagg, un grasan arogant si simpatic, a carui soarta e lasata in aer de regizor. imi plac actorii grasi.
