uBlog.ro

am primit cadoul de craciun de la zero productions - 2 baxuri de cite patru doze de red bull si o sticla de vodka finlandia. mi le-au pus in brate, fara nicio sacosa. sticla de vodka am introdus-o intre paginile manuscrisului pe care tocmai il primisem de la polirom in vederea corecturii si, cu dozele in mina, am intrat in restaurantul libanez paradis din maria rosetti. chelnerita, durdulie, sasie si cu aer un pic trist, s-a uitat circumspect la mine si la ce tineam prin miini, apoi mi-a aduc comanda. conopida cu carne. la un moment dat, in restaurant a intrat un barbat jerpelit care cersea sub pretextul ca vinde brelocuri. chelnerita i-a dat 10.000 si barbatul a zis “allah sa va ajute”. voiam sa las bacsis 20.000, dar am lasat 30.000, asa ca m-am gindit ca i-am dat eu cei zece cersetorului si mi-a zis mie chestia cu allah.

imi recitesc romanul “in cold blood”. a trecut foarte multa vreme de la evenimentele descrise in el. sint extrem de detasat, dar nu pot caracteriza obiectiv personajul care nareaza la persoana I intimplarile prin care trece. adica alter ego-ul meu literar. pare un fel de loser pasionat de muzica, filme si carti, macinat de angoase si doritor sa-si traiasca vesnic viata in alta parte, ca un personaj din On the Road. E scris extrem de simplu si intr-un limbaj colocvial care reproduce destul de bine limbajul meu obisnuit, cu toate ezitarile, sincopele lui, ceea ce se traduce intr-o sintaxa dubioasa. are mult sex, am realizat recitindu-l. in cele trei volume pe care le-am scris pina acum sexul era aproape inexistent. Sint citeva momente bune de literatura, cam in fiecare dintre cele trei parti, mai ales in cea petrecuta in Maroc. Cred ca e o carte care reflecta, dincolo de experientele personale, Romania anilor 2000. un roman urban. pentru mine e o carte de dragoste, de lipsa ei, de tinjire catre, de ignorarea ei atunci cind pare posibila.

m-am intilnit cu ana si am cautat amindoi un nume care sa i se potriveasca, pentru a nu aparea cu cel real in carte. nu era intr-o dispozitie prea buna, imi aducea aminte de starile mele de anxietate. am luat telefonul si ne-am uitat la numele din agenda. le rosteam pe rind si ne bufnea risul. e foarte greu sa inlocuiesti un nume real cu unul care sa se potriveasca, chiar daca cititorul nu va realiza niciodata replacementul. pina la urma a strigat “sasa!”. eu am zis, sasa? ok, acum da-mi numarul de telefon. genul de gluma la care ridem ca dementii. de asta ma si indragostisem de ea, pentru ca ma facea sa rid si sa intru de fiecare data intr-o verva care cu greu imi apare in prezenta altor persoane.

Trimite linkul pe messenger

Aboneaza-te la newsletter