pentru un stomac rezistent (2)
am terminat “luminita, mon amour” in mai putin de 24 de ore. o carte despre un cuplu in care cuvintul dragoste apare o singura data (cred, nu-mi place sa fac afirmatii absolute) in expresia “a face dragoste”. in rest, multe umori, pilozitati, mirosuri. ar fi putut fi un “luni de fiere” romanesc, daca CPB ar fi fost scriitor profesionist: adica sa construiasca o naratiune pe baza unor evenimente si fapte reale, cu tot ce presupune actul narator: intriga, conflict, punct culminant, deznodamint. cum face pascal bruckner in singura sa carte care rezista anilor.
cartea lui CPB imi pare o poveste desprinsa si dezvoltata din sectantii lui iuri mamleev. aceleasi gen de personaje, mai putin absurde si filosofice, dar inzestrate cu o lipsa de compasiune fata de semeni infioaratoare, crize mistice, compulsii fizice si fobii.
ma bucur inca o data ca n-am scris eu cartea asta, desi as fi putut sa fac ceva atit de asemanator. ma simt bine ca, dintr-o criza de rinichi, un calculator defect si o intilnire de amanti am scris un scenariu tragi-comic, din care nu poate fi aratat nimeni cu degetul.
am fost alaltaieri la conferinta de presa a lui cristi puiu in care a anuntat ca nu va mai concura la CNC si ca nu mai accepta finantarea pe care o primise deja pentru urmatorul sau film, hrana pentru pestii mici. participasem si eu cu un scenariu de scurt-metraj notat cu 6.27. mi se pare dragutz sa mai primesc note pentru ceva.
caut nume pentru casa de productie si, ca de obicei, nu pot sa dorm, cu tot cu xanax cu tot.
