godoti de cartier
sint total de acord cu mama lui alain de botton care-i spunea ca numai oamenii plictisitori se plictisesc.
in 45 de zile din 50, intilnesc o doamna cu parul alb, saracios si curat imbracata, tinind o poseta pe genunchi atunci cind sta pe una dintre primele banci din cismigiu sau pe umar cind sta nemiscata pe trotuarele din zona blocului. e intotdeauna singura, nu arata nebuna si este tot timpul afara. sint foarte curios sa-i aflu povestea.
mai este un domn in virsta, iarasi decent imbracat, care se plimba prin fata blocului meu cu un aer impacientat, ca si cum e in asteptarea a cuiva sau ceva. are fata framintata de ginduri. citeva ore mai tirziu il gasesc in acelasi loc, pastrindu-si mimica. il vad des si pe el, cu godot-ul lui.
imi place enorm numele stradutei pe care stau. sipotul fintinilor. daca imi fac casa de productie, o sa-i dau acest nume.
