uBlog.ro

vizita emotionanta la casa presei, unde nu mai calcasem de ani buni. la “flacara” arata neschimbat. neschimbat ca in 2001, neschimbat ca in 1980. mi s-a facut stomacul ghem, ca atunci cind mai ma duc in fostul meu bloc din constanta si ma plimb cu liftul.

cita vreme l-am asteptat pe galatanu, am mincat la bufetul antologic de la “flacara” de unde ieseam pe vremuri, toata redactia playboy, impregnati de mirosul de mincare. o tanti autoritara m-a bagat la o masa, intre alti oameni si m-a intrebat ce vreau dupa vreo 10 minute. se comporta ca un caporal, nimeni nu indraznea sa-i spuna nimic, sa-i ceara piine sau salata. altfel, un piure cu chiftelute 65.000. buun. galatanu era intr-o sedinta si nu l-am mai asteptat. l-am sunat pe marele om de afaceri stefan onica, dar era, fireste, ocupat si n-a iesit la interval.

seara am lucrat coperta finala la roman. ca intotdeauna, la vali acasa ma cuprinde o stare de benessere totala. a gatit vita in vin cu piure de mazare, delicios, am lucrat, ne-am uitat nitel la borat si imbecilitatea aia maxima cu insulting dog triumph. au aparut ion si dita. ion facuse un remix dupa other voices dupa o piesa cure care imi place f. mult. am ajuns acasa tirziu de tot si am mai citit din 1001 de albume de ascultat intr-o viata. cred ca am ascultat citeva sute bune deja. 

vind LAPTOP

ca de obicei, in ultima perioada, am stat in casa simbata seara. am iesit doar la prinz cu gilu, la french bakery. a platit el. ne-au mai venit citeva idei pentru serial si mie incepe sa mi se aseze mai bine in minte. inca nu pot sa ma apuc de el, imi vine sa fac orice altceva… si fac. in principal fac amor cu laptopul meu Ibook, pe care aproape ca nu-l pot lasa singur(a) nicio secunda. am descoperit si un program de editare si m-am apucat sa montez ceva, desigur fara sa fi facut in viata mea asa ceva singur.

citesc la “istoria culturala a penisului”. foarte misto. am o sumedenie de carti noi, dar vreau sa o termin pe asta, mai ales ca mai citesc si din pastilele lui Gheorghe. A fost dragutz la lansare. Am citit intre Victor Ponta si eternul Florin Piersic Jr si am povestit un pic de radio Sky. 101,1 FM.

finally, am vazut volver. e ok, dar mi se pare supraestimat. extrem de telenovelistic ca subiect, ma rog, asta e almodovar. un racord ciudat, intr-o scena in care penelope vorbeste la telefon in casa si pe replica urmatoare e pe strada. nici nu stiu daca la nivelul lui e greseala sau voit. nici nu voi afla vreodata… poate la trivia, pe imdb. in fata mea un domn a sforait subtirel, iar in spate, un cuplu bizar si virstnic vorbea in italiana, babatia avind o voce lugubra. cind a pronuntat almodovar, am simtit cum imi vibreaza sira spinarii.

sa ma bucur? sa ma enervez? sa ma amuz?

pina acum citeva zile nu aveam pe ce sa scriu si acum mi-am postat pe messenger: vind laptop!

mi-am luat o bijuterie de la IStyle. Alb, impecabil de frumos, cu toate softurile pe el, asteptind sa-i pipai tastele in fel si chip.

aseara am vazut “osinda”, considerat cel mai bun film al lui nicolaescu. e bun, in felul lui. sergiu nu se poate abtine sa nu-si dea un rol; moare ingropat in zapada, in cautarea adevarului. amza e tare. f tare. dinica e intr-un rol cabotin obisnuit, egal cu sine insusi. e o scena de tentativa de viol, intr-o iarna geroasa, pe care numai un scenarist tembel putea sa o scorneasca. nu stiu cine poate sa aiba erectie la temperaturi negative, oricit de ticalos i-ar fi madularul. pe final, amza moare cazind pe o cruce, un crist taran si impacat cu soarta. in loc de tata, “de ce m-ai parasit?”  spune “grijania ma’si de viata!” mai misto amza.

gilule, 

io tot primesc oferte de scenarii pentru emisiuni; mi se duce buhul vad desi sint la fel de lenes ca intodeauna.

faza! atentie, gilu, faza: de 4 luni astept pe aia de la istyle sa-mi de laptop. pina laurma imi cumpar io toshiba mic, finutz, de scenarist tvr 2 cu rate la casa si cine ma suna azi sa-mi dea neaparat laptop? Istyle. Si miine ma duc sa-l ridic.

epilog: vind laptop 399 euro, o bijuterie.

mda… din nou, cum ma trezesc deschid calculatorul. Aseara am stat pe un joc 3 ore. site-ul porno freeheaven. messenger ore in sir. reincep dependentele.

am fost la piesa lui ion “switching the body”. inteleg f putin din dansul contemporan, clar. linga mine a stat vali crisbasan care facea fotografii si aparatul tot tiua si clicaia, enervindu-i pe ion si edi.

vineri citesc un text de-a lui andrei gheorghe la lansarea cartii lui in frame. chiar imi decupasem care-mi placuse mult de ceva vreme

am mai ajuns pe la cineMa iubit. o prezentare nasoala,patetica, de anii 80, niste medalioane lungi, triste si prost facute ale decedatilor din ultima perioada si filme marca atf, mirosind a saracie alb-negru.

in casa e frig, m-am retras in camarutsa numarul 2, pe care o pot incalzi cu caloriferul electric. am mutat aici si televizorul si calculatorul si, hm trebuie sa mai gasesc un cuvint care se termina in orul.

universul meu casnic iarna asta se restringe la acest spatiu de 2 pe 3. dimineata fug prin camera cealalta pina in bucatarie, imi fac ceva de mincare si ma intorc sa hulpavesc in ghereta, ca un soldat aflat la post 24 din 24, dar dotat cu internet. 

au trecut 6 luni in care n-am avut internet acasa. a iesit un scenariu din asta si sper sa iasa si filmul. in sfirsit, stau confortabil in pat, cu laptop-ul sub nas si o ard pe net. adio internet-cafe-uri, redactii, memostick-uri, telefoane “pot sa vin si eu la tine sa trimit un text pe mail?”

si pot sa tin si eu acest blog ca lumea. nu ca ar fi cel mai important lucru din viata mea.

mi-am luat laptopul si la predeal, dar i-am uitat incarcatorul acasa. dupa cum ma asteptam, a iesit ok la team-building. adica un fel de drink team-ing in care angajatii celor 5 firme din care face parte si zero productions s-au betivanit permanent. mi-am luat si eu partea in seara de duminica, drept care luni mi-a fost rau toata ziua. whisky si red bull ca pe vremea petrecerilor playboy.

o gramada de oameni necunoscuti, cu caciulite si pulovere, chiuituri, dansuri pe mese, lautari, porc taiat live linga office, intoarcere chinuita, intr-un microbus.

team bulding zero productions (adica un fel de party anticipat de craciun)

doua zile la predeal, aparute asa din neant. nu sint deloc genul montan, probabil ca o sa o ard prin camera scriind la serial, dar orice zi in care nu sint in bucuresti e misto.

o sa fie ciudat, cu toti oamenii astia pe care ii stiu foarte putin.

aseara m-am uitat la china town. m-a cam plictisit. mai mult mi-a placut niki si flo, pe care-l lasasem in dvd inainte de a pleca in grecia.

ionut, capatos si dogaru voiau sa ne intilnim. am iesit din casa si cind am aflat ca merg in turabo cafe, am fugit. e gaura de cur a bucurestiului.

cu ionut si capatos ma vad rar. sint oameni care-mi sint dragi, dar traiesc in medii in care eu nu ma regasesc deloc. nu in ultimul rind, veniturile lor pe singura luna depasesc cu mult ce string eu, chinuit, in vreo 4. asa ce ne vedem rar. astia se string simbetele in cafenelele gen dorobanti, pline de mutre patibulare, unde o un rahat de cafea cu lapte costa cel putin o suta de mii. azi m-a scos ionut din casa si am intrat in alsy cafe, un alt loc oribil de cocalari cu bani gen turabo cafe. am strins din dinti si mi-am zis, ok. apoi capatos s-a razgindit si a zis sa ne intilnim cu totii… unde? in turabo. gaura de cur a bucurestiului. i-am zis la revedere lui ionut si am plecat.

probabil ca as fi fost mai tolerant daca as fi fost intr-o situatie financiara mai buna. desteapta de vera s-a trezit ca vrea masina de spalat inapoi la un an dupa ce mi-a dat-o si a trebuit sa i-o platesc ca sa nu mi-o ia. am dat rata la casa, la care singerez in fiecare luna. si, in sfirsit, mi-am luat un laptop second hand, un toshiba minuscul, destul de feminin.

am inceput sa scriu pentru serial. deocamdata e singurul lucru placut pe care-l fac de cind m-am intors. am fost joi la ota si era horror. e nevoie de o maceta ca sa iti iei o bere. s-a mai inchis o perioada din viata mea, a socializarii in locurile cool, gen otta, frame, embryo or whatever. ha, ha, tocmai cind scriu un serial despre mediul asta. parca ultimii doi ani i-am petrecut documentindu-ma.

n-am chef de oameni, doar de filme si carti.