uBlog.ro

as sta o luna in salonic numai ca sa vad filmele care se pot inchiria de la magazinul de dvd-uri din apropierea apartamentului. aranjate frumos pe autori. un deliciu pentru cinefili. fara blockbustere.

aseara am vazut cele cinci obstructii ale lui von trier si un concert pj harvey, cea mai sexy femeie ever. in festival am prins doar doua filme, unul grecesc, destul de amuzant, dar cam prost jucat si o coproductie uruguayano-spaniola-canadiana, not bad, dar cam lung.

in salonic strazile au toate sens unic, e foarte usor sa traversezi. singurul lucru care ma deranjeaza e arhitectura extrem de monotona. ieri am urcat inspre orasul vechi si am descoperit niste colturi mai pitoresti. am mincat intr-o taverna cum imi inchipuiam inainte de a veni aici ca ar fi plin orasul, dar de fapt nu sint. local de familie, cu preturi bune si mincare tasty.

in toate cafenelele se joaca table, inclusiv cupluri. in greaca, la table se spune “tabli”. am vazut cupluri jucind, pare un fel de sport pentru orice virsta, nu doar de taximetristi, cum e la noi.

un oras-cafenea. perfect pentru studentie sau an sabatic. 

stau pe strada agapimou, intr-un fel de camden plin de cluburi, cafenele, magazine de cd-uri second hand. am petrecut ore in sir cu miinile prin cutii pline cu cd-uri, dorindu-mi tot mai tare sa-mi deschid un magazinas asemanator in bucuresti.

i will

am oscilat intre un concert julliete and the licks (trupa jullietei lewis din natural born killers) si miss kittin. sint intr-o perioada mai electro, asa ca ca miss kittin a cistigat repede. abia astept sa urlu simbata “I beat this bitch with a hit”. orasul imi aduce vag aminte constanta natala, ca orice oras lipit de mare. ma asteptam sa fie mai pitoresc, cu mai multe case si taverne, dar e un oras nou, plin de studenti, care imi aduce aminte de cluj.

impresie puternic intarita de faptul ca am nimerit chiar in timpul festivalului de film.  n-am mai reusit sa ma acreditez. cam cele mai tari filme au fost in primele zile si, desi nici nu-mi trecea prin cap cind am ajuns aici ca exista, acum ma cam oftic ca am ratat niste workshopuri pe regie si scenariu. fug de filme si tot dau peste ele. invitatul special e wim wenders, care are si o expozitie de fotografie.

cafeaua rules in salonic. grecii sint lenesi, pe genul meu. incerc sa ma rasfat, din toate punctele de vedere. numai faptul ca nu ma gindesc la ce am de facut a doua zi, ma face sa zimbesc cind ma duc la culcare.

dar si mai mult la trezire.

ieri seara am fot invitat la o emisiune pe postul senso. o inregistrare. va fi data dupa 22 decembrie, oho, ho…

dupa cum scriam intr-un editorial 24fun cindva, sint genul de om care e chemat atunci cind realizatorilor la cade invitatul principal. m-au sunat la ora 12.00, la ora 3 incepea inregistrarea.

tema emisiunii m-a inmarmurit: cum ne schimba succesul. asta insemna, in opinia lor, ca eu sint om de succes. de ieri, viata mea s-a schimbat. ma privesc mai des in oglinda, ma imbrac cu atentie, nu mai las unghiile sa sara pe covor, imi negociez ca un bulldog contractele, la petreceri nu ma mai imbat ca sa nu-mi stric imaginea, imi angajez pr, imi trag o prietena de inaltimea mea (1.85) etc

alaturi de mine era un alt mare om de succes: liviu craciun, actor la tnb, nascut in 1935, coleg de promotie cu florin piersic, cunoscut pentru rolul tatalui oanei sirbu in Liceenii. de altfel, un om agreabil si blajin. si la fel de succes ca si mine.

ca sa sarbatoresc succesul, miine plec in grecia. salonic. pina luni, nu vreau sa aud de bucuresti, filmari, montaj, decupaje, productie, actori, dead-line-uri. in special, de bucuresti. 

seara aglomerata la ota. a doua mea iesire acolo pe toamna asta. am plecat la ora 3, dupa citeva reprize de dans si patru beri.

inainte, avusesem sedinta de productie in care eram cu totii varza: corina, ivana si eu. mai putin barbu.

diseara e avanpremiera docu-lui gay.

am sentimente amestecate despre el. de fapt, ma simt atit de obosit, incit nu-mi mai pasa de nicio reactie.

as vrea sa fiu oriunde altundeva decit bucuresti. dar la ora 6 am iar sedinta de decupaje pentru “dimineti fara net”.

constat ca mi s-a atenuat foarte mult dorinta de a mediatiza ceea ce fac. parca nu am fost jurnalist niciodata. 

lunile astea din urma s-a petrecut si coming out-ul meu profesional.

Read the rest of this entry »

filmare penala in intact.

niste gay cam dubiosi, prinsi intr-un fel de masa rotunda. dupa ce s-a terminat (si nu stiu daca voi lasa ceva in documentarul final), am ramas in club asteptind-o pe adriana, producatoarea, care disparuse pe undeva si ne-a lasat in club cu sculele.  i-am zis lui george, operatorul sa stam la aceeasi masa, sa se vada ca avem prieten.

se facea karaoke pe muzica romaneasca siropoasa. piese de care nu am auzit in viata mea.

de doua zile ma simt tot mai extenuat. azi am stat in montaj 3 ore si ma asteapta inca vreo 3 pentru filmuletul despre studentii americani. macar stiu ca le-a placut celor de la American Experience.

si sint si primii bani din film pe care-i fac. cred ca o sa-mi iau un computer fiindca innebunesc la macul meu antic, care are trei zgirieturi uriase pe ecran, astfel incit, cind scriu, mut textul dintr-un colt in altul.

iar de la reprezentanta mac nu mai am nicio nadejde. m-am saturat pina in git sa o mai sun pe gabi, careia cred ca i-am devenit cosmar.

peste citeva zile, Principiul Dragostei Comunicante va fi vizionat la Cottbus. Nu e in competitia oficiala, dar e prima aparitie internationala.

milose, nu te gindeai tu ca o sa vorbesti despre spanac unor nemti redegisti! 

aventurile lui habar n-am la odeon
matineu
simpatic.
o fata grasa, de vreo 4-6 ani a exclamat tare: ce grasa e aia, referindu-se la o actrita.
o alta fetita din sala a strigat: mi s-a facut foame.
zece minute mai tirziu, prima fetita s-a bagat pe sub scaune si aparut pe rindul meu.
simpatic, da.

m-am simtit cam adormit toata ziua.
maria era si ea a adormita.
mi-ar placea sa fac o scena in care toate personajele sa vorbeasca cascind.

primele repetitii in trei si
singurele
pentru ca maria se va intoarce in tara direct la filmari.

o fata care imi aduce aminte de stephanie pe care am cunoscut-o in maroc a filmat repetitiile pentru un making of despre maria
…cred.
5 oameni in garsoniera mea.
si un calorifer electric.

azi a fost prima zi relaxata. simbata ca pe vremuri, cind eram angajat.
am avut timp de citit… un pic de curatenie
am terminat cartea monicai ali - brick lane
m-a emotionat sfirsitul.
o sa-i fac un review in tabu

in dvd player ma asteapta pi-ul lui aronofski. am gasit citeva elemente vizuale pe care voiam sa le folosesc in filmul meu.

o intilnire ciudata cu un redactor de la who’s who. nu stiu daca merita sa ma simt magulit.