uBlog.ro

pe bilet scris 23.59
o ora atit de precisa incit iti da incredere.

trecuse insa de 2 noaptea cind autobuzul de amsterdam a ajuns in autogara. asta dupa ce, cu jumatate de ora inainte, aparuse alt autocar care a parcat in fata noastra (doua cupluri germano-olandeze, eu si un etiopian pe nume cornel). din el a iesit un individ, a intrebat scurt: barcelona? ne-am privit stupefiati intre noi, iar el a profitat de buimaceala si a demarat.
spre barcelona.

am adormit feliat, linga o olandeza aproape transparenta. m-am trezit la ora 6, in eindhoven. la 8 si un pic eram in amsterdam, in amstel station.
am mers mai mult de o ora pe malul amstelului, spre central station und ema astepta merel, in fata magazinului de carti ako.
m-am oprit sa vad niste canoisti care isi puneau barcile pe apa.
orasul mirosea a lipsa de intrebari.

merel in rochie, cu miinile pe ghidonul unei biciclete.
frumoasa
la fel de fascinanta ca atunci cind am cunoscut-o. as putea-o privi ore in sir, ascuns in spatele unor perdele imaginare.
merel e a woman to love cum spunea jack nicholson despre diane keaton intr-un film alcarui nume nu mi-l aduc aminte acum.
cum ii spuneam in piata incinsa din meknes acum un an, daca am fi trait in aceeasi tara, am fi fost impreuna. multa vreme.

coincidente: pe 22 iulie anul trecut ne revedeam in fes, pe 22 iulie am ajuns in amsterdam, pentru ca n-am mai gasit bilet pe 21. si pe 26 voi fi in Romania, de ziua mariei alexe, de data asta mult mai fericit ca ma intorc acasa. despartirea din rabat a fost traumatizanta pentru mine atunci.

de fapt, calatoria la amsterdam e un fel de exorcizare.
reusita.

cladirea in care sta merel are mai mult de 100 de ani. tipic olandeza: lunga,ingusta, fiecare obiect e la locul lui, util si frumos.
camera mea e o mansarda mititica. pe un perete e o reproducere dupa van gogh, aceeasi care am avut-o si eu ani de zile in camera mea. si la care am renuntat cu citeva zile inainte sa vin aici.

linga gara e un fel de parcare pentru biciclete. merel lasase un acolo de 2 ani! am dezlegat-o si am incercat sa o folosesc. in amsterdam bicicletele arata ca si cum ar fi fost descoperite in situri arheologice.
in ultimul hal.
a mea nu are aripi, frina de mina si e superuginita. de CAP.
am mers mai mult pe linga ea, decit pe ea.

am baut o cafea linga o piata de vechituri, pe unde am colindat. ne-am oprit linga taraba unui marocan, ca in Fes, unde ne dadusem drept sot si sotie ca sa induplecam un vinzator sa reduca preturile.

am cumparat brinza.

mai tirziu, ne-am dus intr-un parc in apropiere.
unde eu am adormit pina s-a pornit ploaia.
si ne-am refugiat intr-un bakery store(de bahhes urnhed)
o cladire veche, ca un han, cu grinzi de lemn pe tavan, unde mai soseau oameni uzi si veseli

am comandat meniul thea plank
adica (si aici insirui pentru maria): huisgemaakte taartjes, cone zelfgeem, aakte jam and clotted cream, brownies een potje roiboos thea
un deliciu.
apoi ne-am scos cartile si am citit.

seara am plecat la ZOO.
merel danseaza salsa si era seara de salsa.
societatea care se stringe sa danseze salsa in amsterdam merita o nuvela.
pe mine muzica aia ma scoate din minti, dar am rezistat un sfert de ora si m-am dus sa-i vad pe prietenii mei elefantii, cimpanzeii, puiul de girafa nascut de 6 zile, zebrele, lei, pantera, bizonii, pasarea Ibis.
babiruse nu erau.

am cinat pe o banca. tortillas cu salata de ton and vegetables, vin, stafide.

o bere pe un canal, alaturi de alti doi olandezi (unul era partenerul lui Merel de salsa) si o olandeza-indonezianca din australia.
doua ore mai tirziu eram intr-un club din red district,un fel de club a. toata lumea s-a imbatat, cu exceptia mea. am preferat sa fiu lucid.
m-am plimbat prin cartierul rosu, admirind pavilionele de femei de toate natiile,culorile si dimensiunile.
50 de euro jumatate de ora.
atit cit mai aveam eu in buzunar pentru trei zile.
de asta nu m-am imbatat.
la ora 4 dimineata, zona arata sodoma si gomora show.
ma bucur ca am fost observator si n-am facut parte din spectacol.

momente pline, pedalind antichitatea aia de bicicleta prin amsterdam, luind prinzul in parc, urmarind un copil blond si cu veleitati de actor care stringea chipsuri de la toate persoanle din bucata de parc unde ne aflam.

oameni care se bucura ca traiesc.

Dear Jean-Lorin,

thanks for the english list. So I think I will include the film into the Focus Romania programme for Cottbus.

Therefore, I need to know (as the DVD you gave me had no cover) all technical details incl. name of production company (I guess you are the producer, too) and on what format you can provide the film for the screening.

Thanks a lot, best wishes

Elvira

cind imi gasesc banca sau pajistea ideala:
ma asez
imi scot castile
apoi ochelarii
opresc Ipod-ul
imi scot geanta de pe spate.
ma scarpin pe spate (acolo unde a fost geanta e ud)
scot cafeaua/apa/berea
din punga ce mi-am luat de mincare
NU fac niciodata doua lucruri in acelasi timp (de exemplu sa maninc si sa citesc, sau sa ascult muzica si sa beau cafea)
e timp pentru toate.

wiesbaden.
in cea mai calduroasa zi din germania din acest an.
arhitectura frumoasa, originala, cladiri de doua-trei etaje, de piatra, cu balcoane maiestuoase pe mijloc.
din cauza caldurii am intrat prin magazine unde e aer conditionat
inclusiv intr-un fel de mall
cred ca la noi e mai misto si ofertele sunt mai bune. desigur nu sunt cocalari.

pentru ca nu am furculita, maninc cu cartela de la intrare in blocul meu de pe Sipotul Fintinilor. mi-ama dus aminte ca am uitat sa ud florile.
cerul e strabatut permanent de avioane. imi place

wherever I may roam
where I lay my head is home

sper ca vineri sa plec spre amsterdam. eurolines 69 euro. lots of cash.

in seara asta am gatit conopida
la cuptor
curry
pe un pachet de 6 beri cu lamiie am dat 1.60 euro
LG
Life’s Good

in gara din mainz, pregatindu-ma sa merg inspre wiesbaden, dupa ce mincasem o dobrogeana locala, m-a izbit o nevoie uriasa de dulce.
cu pasi dezlinati, am intrat in supermarket.
dupa ce am apucat cu miini tremurinde o ciocolata din acelea cu alune de padure, am mai indesat in cos si o bier cola, pentru mai tirziu.
am deschis ciocolata si 25 de secunde mai tirziu aruncam ambalajul la cos, privind lumea cu ochi mici si multumiti.
cam zece minute i-am dat tircoale automatului de bilete.
cind mi-am dat seama cum functioneaza, nu mi-a primit bancnota.
mi-a fost clar ca nu e de mine wiesbadenul, chiar daca dostoievski si-a petrecut ceva timp in acest orasel faimos pentru baile sale termale si frecventat de aristocratia germana si rusa.

am pus o vedere la posta si de data asta m-am descurcat cu automatul de timbre.

deja orasul a inceput sa se deschida, ca o persoana pe care o intilnesti a doua oara si stii ceva despre ea, dar vrei sa afli mai multe.

mi-am rezolvat necesitatile in muzeul gutemberg.
adica starshitting number 2.
asa se scrie istoria.
pe hirtie igienica.
si n-am platit nici bilet. legitimatia de la TIFF, pe care scrie press, a fost enough.
amelie nothomb pe malul rhinului. rammstein, pentru a fi in ton cu maretia.
la plecare, piesa care imi misca intotdeauna picioarele, walk away, sisters of mercy.

descoperind in sfirsit by my own orasul vechi.
doua case de la 1450
o catedrala superba, sf augustin. pe augustin strasse.
o ora delicioasa intr-un magazin de cd-uri.
aveau ultimul dEUS, dar la second hand era 12 euro.
in rest, toate titlurile pe care mi le-am tras de pe net le-am vazut pe CD-uri.
si am plins
cu zece euro pe zi nu prea ramine loc de pasiuni.
ii multumesc inca o data pe aceasta cale Ipod-ului meu. respect!

H&M
cind am vazut firma, mi s-a facut rau.
stiam ca n-o sa pot rezista.
am iesit din magazin cu o basca foarte sic, cu promisiunea sa ma tin departe de acum in colo.

la pas, descoperind tot soiul de cotloane frumoase.

e frumos mainz-ul cind nu ai nicio treaba, cu castile in urechi si o carte in mina.
stiu ca zimbetul asta relaxat pe care mi-l intoarce oglinda o sa dispara dupa prima zi de bucuresti, dar acum nu-mi pasa.

iaurt cu mac si martipan. doamne, ce deliciu.

din supermarket, cu 3 euro si maruntis - o conopida, gris gata facut, salata cu cascaval si sunca si o tona de maioneza, o chifla supradimensionata si o bere cu o aroma dubioasa, dar peste orice bergenbier.
e ieftin in germania.
daca esti vagabond.
poti sa traiesti din vinzari de sticle, ca pe vremuri in romania.

sentimentul asta de fericire deplina, mincind pe o banca, fara sa-mi propun sa fac nimic in orele, zilele urmatoare.
zen.

nu inteleg ce-i face pe oameni sa-si duca viata in spatele unui birou, marind vinzarile unui brand oarecare, visind la avansari si la cele 20 de zile de concediu din cele 365.