uBlog.ro

O familie isi construieste o casa in totalitate ecologica. Fermieri americani propun alternative la sistemul alimentar industrial. Portretele unor cunoscuti activisti care au luptat si lupta pentru protectia mediului. Populatii de indigeni afectate de incalzirea globala sau de rapacitatea si indolenta firmelor multinationale. O ancheta despre cit de echitabil este comertul echitabil. Efectele consumerismului: gunoaiele din gospodarii. Cam acestea sint subiectele documentarelor prezentate la cea de-a doua editie a festivalului Green Planet Blues desfasurat, ca si anul trecut, la Sinaia. De ce la Sinaia, nu-mi dau seama, pentru ca este locul perfect ca acest tip de eveniment sa treaca neobservat. Singurii spectatori sint jurnalistii, organizatorii si, in seara deschiderii, citeva notabilitati locale. N-am cunoscut pe nimeni care sa vina special la Sinaia ca sa vada aceste filme. Cei care vin la ski nu par dornici sa petreaca macar doua ore in minunata si racoroasa sala a Casinoului. Nici macar faptul ca Sinaia este o rezervatie pentru hiturile din anii 90 si ca playlist-urile din discoteci sint aceleasi in fiecare seara nu pare sa justifice alegerea. De obicei am o problema cu filmele dedicate mediului. Sint teziste, sustin puncte de vedere unilaterale si se marginesc la insiruirea de catastrofe si repercusiuni ale prezentei umane pe Pamint. Daca in copilarie as fi stiut ca serialul Captain Planet e rezultatul unei initiative ecologiste, nu m-as fi uitat la niciun episod. Cu toate acestea, dupa trei zile de filme, nu mi-am putut retine un sentiment nelinistitor legat consecintele expansiunii civilizatiei occidentale. |mi doresc ca istoria umanitatii sa contina un mare proces in care in boxa acuzatilor sa fie adus omul alb. Poluarea ar fi doar unul dintre capetele de acuzare. Deschiderea acestui proces ar aduce o reparatie simbolica tututor populatiile eliminate cu cruzime din motive religioase si economice, tuturor celor socotiti non oameni doar pentru ca nu aveau aceeasi cultura si aceeasi culoare a pielii.

am dat peste cea mai frumoasa caracterizare a antropologului:
professional stranger.
de aproape doua luni lucrez aproape zilnic la disertatia pentru master, disertatie pe care ar fi trebuit sa o predau de anul trecut. cum nu gasisem un subiect care sa ma intereseze cu adevarat, nu m-am grabit sa scriu ceva doar de dragul de a avea o diploma.
cita vreme am locuit in berlin am intentionat ca la un moment dat sa-mi transform sederea in research, studiind migratia artistilor romani pentru care berlinul era si cred ca mai este un fel de mecca.
mi-am dat seama ca n-am chef sa-mi transform prietenii in obiecte de studiu si nici relatia cu orasul nu m-a inspirat/motivat.
la doua saptamini dupa intoarcere am organizat o reprezentatie la lorgean theatre.
din punctul meu de vedere emotional, a fost un esec.
desi totul era ca inainte, spatiul, modalitatea de selectie a spectatorilor, ritualurile, povestile obiectelor, vraja se dusese.
abia din acel moment am inceput sa ma gindesc ca lorgean theatre ar putea deveni subiectul lucrarii, desi mi se sugerase de catre colegi inca din primavara.
era necesar sa ies din postura de performer/organizator ca sa pot studia ceea ce s-a intimplat in casa mea.
mi-am dat seama azi si de ce nu pot sa scriu acasa: pentru mine, acasa inseamna field-work. scriu in locul unde se afla backstage-ul si ca sa-mi fac un sandwich trec prin fosta scena. firma cu lorgean theatre e inca deasupra usilor. ori analizele se fac si concluziile se trag dupa ce cimpul de cercetare a fost epuizat. si-asa am tot amestecat pina la confuzie status-urile in timpul “stagiunii”:
- proprietar (relatie cu spatiul si cu ceilalti detinatori de spatii din bloc)
- gazda (transformindu-i pe spectatori in oaspeti, relatii cu spectatorii, actorii)
- organizator/producator - (relatii cu actorii, presa, institutii, alte persoane implicate)
- performer care joaca rolul gazdei (identitate scindata)
- spectator (relatii cu actorii, ceilalti spectatori)

ultimul spectacol l-am organizat in principal din perspectiva antropologica.
incepusem deja sa scriu lucrarea, devenind un professional stranger nevoit ca pentru citeva ore sa-si mute mobilele din casa pentru a produce citeva pagini de disertatie.

Carti
1. Vintila Mihailescu – Etnografii urbane
2. Adelin Guyot, Patrick Restellini - Arta nazista
3. Blauer Hase - Furniture Music
4. Vladimir Sorokin - Kremlinul de zahar
5. Zadie Smith – Dinti Albi

FILME
1. Shortcuts (Altman)
2. Peeping Tom (Michael Powell)
3. The Headless Woman (Lucrecia Martel)
4. Sherlock Holmes (Guy Ritchie)
5. The Tin Drum (Das Blechtrommel)
6. The Triumph of Villans - Leni Riefenstahl
7. Politist, adjectiv (Porumboiu)
8. Fando y Lis (Jodorowsky)
9. Steppenwolf (Fred Haines)
10. District 9 (Neil Blokamp)
11. Phone Booth (Joel Schumacher)
12. Twentynine Palms (Bruno Dumont)
13. Les paraipluies de Cherbourg (Demy)
14. Where The Wild Thing Are (Spike Jonze)
15. Happy Go Lucky (Mike Leigh)
16. Chaplin (Attenborough)
17. Life Goes On (Kiarostami)
18. Cinema Paradiso (Giuseppe Tornatori)
Festival Green Planet Blues
19. El Lince Perdido (Raul Garcia & Manuel Sicilia)
20. What happened to Brenda Hean? (Scott Millwood)
21. The Blood of Kouan Kouan (Yorgos Avgeroupulos)
22. Garbage: The Revolution Starts at Home (Andrew Nisker)

teatru

Fete, flori, filme, baieti (Mimi Branescu) - T. Act

Aristoteles Workshop Association organizeaza la Sinaia evenimentul cinematografic Green Planet Blues, proiect ce se axeaza pe promovarea filmului de mediu având în paralel o platforma de discutii interactive pe probleme de ecologie, antrenând atât specialisti din diferitele ei domenii, cât si jurnalisti si public doritor de astfel de informatii.

Constatand ca filmul, în contextul unui festival, atrage un public foarte special, cu precadere tânar si dornic de informare, consideram ca aceasta formula de eveniment poate contribui la convertirea la o atitudine mai responsabila fata de mediu.

Anual corelam temele a doua filme cu cele ale Meselor Rotunde pentru a oferi un plus de informatie publicului si pentru a dezbate probleme universale, la nivel national. Anul acesta discutiile vor fi in jurul Arhitecturii cu materiale naturale (aveti detalii in materialele atasate) si in jurul proiectului Let’s do it Romania, initiat de grup de asociatii cu scopul ambitios de a curata toate gunoaiele din toata Romania intr-o singura zi.

Green Planet Blues este primul eveniment cinematografic din estul Europei dedicat mediului. Anul acesta, evenimentul are loc intre 28-31 ianuarie 2010 la Centrul International Casino Sinaia.

acum 35 de ani, bastinasii din noua guinee, avind nevoie de o resuscitare a turismului, s-au oferit sa redevina canibali. nedorindu-si sa omoare vreunul dintre dusmani, in caz ca mai aveau, au propus sa manince un cadavru de la morga locala. un functionar guvernamental le-a refuzat politicos, dar ferm, oferta.

in capatul scarilor statiei de metrou Piata Victoriei, un barbat mai in virsta isi taia unghiile de la miini. ce bine ca e iarna si nu purta slapi.

am refuzat sa vad romeo + juliet la vremea cind a aparut.
il detestam pe di caprio pentru ca jucase in titanic (alt film pe care am refuzat sa-l vad la timpul lui) si mi-am propus sa nu-l vad in niciun alt film.
m-am tinut de promisiune ceva ani, pina la the beach si mai recent, aviatorul pe care le-am vazut pentru ca mi-au ajuns din intimplare in dvd player.
aseara m-am uitat la romeo + juliet.
m-a plictisit teribil.
la un moment dat ma apucasem sa fac curatenie in cutia in care tin medicamente.
cred ca mi-ar fi placut daca l-as fi vazut in 1996.

acum citeva zile m-am uitat cu iritare crescinda la twentynine palms, de care auzisem de “bine”, in sensul in care si sorokin scrie “frumos”. mi-l povestise o marie cindva si pe masura ce timpul trecea, asteptam momentul de ruptura care a intirziat, dar a venit. e scurt, extrem de violent si justificabil.
e un film bun care nu mi-a placut.

in cofetarii se gasesc eclere cu ciocolata si eclere cu ness.
pe eticheta, prepozitia “cu” dispare si astfel se creaza minunatul cuvint “eclerness”.
de cind l-am descoperit am tot cautat o definitie potrivita eclerness-ului.
cautarea a luat sfirsit odata cu introducerea taxei pe viciu in care sint incluse si prajiturile (in special savarinele).
pretul crescut ma aduce in starea de eclernessless.
din starea de eclernessless (a nu se confunda cu eclerlessness) se poate deduce cu usurinta semnificatia eclerness-ului.

|n 1907, in timp ce taranii pozau pentru tabloul cu acelasi nume si scenografii de atunci aranjau o rascoala pentru fundal, D. Draghicescu a publicat o frumoasa carte cu titlul “ Din psihologia poporului roman”. E instructiv sa afli cum se priveau romanii pe ei insisi acum o suta de ani. Si e o incintare sa citesti un volum scris intr-o limba de o dulceata si naivitate direct proportionale cu ideile transmise. “Neamul romanesc, fruct al imbinarii si casniciei daco-romane linga Carpati si dunare, este un copil ramas orfan de la nastere, caci parintii lui murira chiar in ziua in care el vazu lumina zilei. Asa nascut, fu un orfan fara familie, fara rude, parasit pe drumurile pe cari se napusteau navalirile barbare din Asia spre Europa. Unii din acesti drumeti, cari se gasira mai omenosi, culesera orfanul de pe acele drumuri, il adoptara in familia lor prea numeroasa si cotropitoare, ii detera primele ingrijiri. Acesti drumeti sint negresit slavii si bulgarii cari nutrira cu laptele lor, cu propria substanta sufleteasca acest orfan etnic si-I indreptara primii lui pasi pe calea vietii asezate si organizate.. Sufletul romanesc era cu totul lacom de un coprins care-i lipsea, si pe care acesta trebuia sa-l ia de unde va putea. El se imbiba cu umezeala si lichidul sufletesc slavo-bulgar pina la saturatie. Poporul roman, in mijlocul populatiilor slave organizate d ebulgari, se conduse in chip firesc, intocmai ca un burete stors si uscat pe care-l scufunzi intr-un vas cu apa sau il pastrezi intr-o atmosfera plina cu vapori. |nainte chiar de a intra in adolescenta, orfanul fu bagat in ucenicie la turci. Aceasta ucenicie avu urmari foarte simtitoare pentru dezvoltarea sa sociala si sufleteasca.” |ntre timp, orfanul a mai ucenicit la ceva stapini si a ajuns adult, dar tot comportament de orfan are. Asa ca ar fi cazul sa faca sedinte de analiza tranzactionala. Ajuta.

ii multumesc accesului de gripa care m-a ajutat sa ignor “cumpana dintre ani”.
drept urmare nu mai fac nicio distinctie intre 2009 si 2010. o sa-mi aduc aminte cindva, in memorii poate, despre anul ala in care am stat la berlin si londra si in care am renuntat definitiv la ochelarii pe care-i purtam din ‘96. si o sa spun tot timpul: “dar nu mai stiu cind s-a intimplat asta, in 2009 sau 2010, nu conteaza…”